Gjirokastra

Poate unul dintre cele mai frumoase orașe din Albania, Gjirokastra se află în sudul tării, iar din anul 2005 este inclus în Lista Patrimoniului Mondial ‘’UNESCO’’, fiind unul dintre puținele exemple de centre comerciale istorice în stil otoman care au supravietuit trecerii timpului, un adevarat oras-muzeu. Gjirokastra este una dintre destinațiile turistice pe care toată lumea ar trebui să o viziteze măcar o dată în viață. Acest oras, o adevarata bijuterie arhitecturala, atrage nenumarați vizitori deoarece oferă o varietate de destinatii atractive, atât de multe, încât o singură zi la dispoziție nu îți este de ajuns.

Oraş admirat de către faimosul Byron, locul de nastere al bravului revoluționar Cerciz Topulli, aprig luptător împotriva dominației otomane, locul de naștere al marelui scriitor Ismail Kadare dar si al fostului conducător comunist, Enver Hoxha, Gjirokastra este istorie.

Începuturile orașului fortifiat se pierd în negura timpului, însa primele vestigii arheologice descoperite pe teritoriul actualei cetati, sunt reprezentate de fragmente de ceramică, atestand locuirea acesteia incă din timpuri antice : secolele V – II î.Hr., secolele V – VII d.Hr., secolele IX – X. iar secolele XII – XIII, unde cea mai veche dintre aceste perioade se remarcă prin prezenta unui zid puternic construit în bloc, ceea ce sugerează existenta unei importante fortificații preromane pe această parte a văii râului Drino (înainte de 168 î.Hr.).

Prima sursă istorică oficială care mentionează orașul datează din anul 1336, când cronicarul bizantin Johan Kantakuzen scrie despre localiatatea Argyrókastro. Sub Despotatul Epirului, orașul și împrejurimile sale se află sub stăpânirea familiei feudale Zenebish, insa pe măsură ce Imperiul Otoman isi extinde dominatia în Europa la sfârșitul secolului al XIV-lea, Gjirokastra incepe sa intre deja sub influența Istambulului,, iar conducătorii albanezi devin vasali Portii otomane, pentru ca in 1419, orașul sa cada complet sub stăpânirea Turciei otomane.

Cetatea Gjirokastrei a avut în primul rând o utilitate militară si cu toate ca existau locuinte private în interiorul zidurilor acesteia, ele erau rezervate garnizoanelor și demnitarilor importanți. În timpul Evului Mediu, orașul continua sa se dezvolte si în afara zidurilor sale, pe coline. Nu există descoperiri de locuinte timpurii în oraș, deși într-o reședință episcopală, acum dispărută, a fost găsita o coloana frumos sculptată provenind din secolul al XIII-lea. În secolele XVI și XVII orașul devine primcipalul centru al Sanxhak-ului Albaniei (principalele unități administrative turcești sunt numite Sanxhak în perioada timpurie a Imperiului Otoman), timp in care orașul a înfloreste și, ca urmare, cartierele sale se extind cu 434 de case în anul 1583, ceea ce reprezintă aproape dublarea lor in curs de-un secol, acest lucru întâmplandu-se în primul rând din pricina migratiei populatiei rurale către oras. Dezvoltarea orasului continua chiar și atunci când centrul administrativ regional se muta la Delvina, pe vremea sultanului Suleiman Stralucitorul (1520-1566), dar Gjirokastra rămane un important centru administrativ, drept sediu al kadiului (a curții de judecata, a judecatorului) iar multe case și moschei care au supraviețuit până în zilele noastre datează din această perioadă.

În 1811, orașul a căzut în mâinile faimosului Ali Pasha Tepelena. Acesta a realizat noi lucrări de fortificare, precum și construcția unui apeduct lung de 12 km, care ducea apă la muntele Sopot, apeductul de piatră fiind pictat de celebrul artist britanic plastic Edward Lear, care a călătorit mult în această provincie. Apeductul s-a prăbușit în 1932, dar o arcada a acestuia încă se pastreaza deasupra cartierului „Dunavat”, care astazi este cunoscut sub numele de „Podul lui Ali Pașa”. După ce Ali Pașa este ucis pentru nesupunere la comanda Portii Otomane, orașul a continuat să funcționeze ca centru administrativ si centru comercial, cunoscut indeosebi pentru negotul de lana, matase si alte tesaturi scumpe, broderii sau lana.

Bastion istoric si cultural albanez, Gjirokastra a fost întotdeauna un centru al patriotismului, aflandu-se în fruntea luptei pentru confirmarea identitătii naționale albaneze în secolul al XIX-lea, cand in anul 1880, in urma a ceea ce s-a numit ‘’Adunarea de la Gjirokastra ‘’ a susținut activ cauza autodeterminării și a rezistenței contra stăpânirii otomane. În 1908, in oras se deschide prima școală albaneză cunoscuta sub numele de „Iliria”, ceea ce inseamna ‘’Libertate‘’ și au sunt create o serie de asociații și cluburi patriotice.

La începutul secolului al XX-lea, Gjirokastra reprezinta o chestiune importantă legata de identitatea poporului albanez, în acea vreme granițele Albaniei de astăzi fiind inca în curs de definire. Pentru o perioadă care urmeaza după declararea independenței naționale la 28 noiembrie 1912, orasul face parte din „Republica Autonomă Epir” aflată sub comanda generalului Zografos, care a caută unificarea cu Grecia vecină, insă, după Primul Război Mondial, puterile Antantei (Marea Britanie, Franța și Rusia) au convins Grecia să-și retragă pretențiile fată de această zonă cu o populatie majoritar albaneză. Actuala graniță este ratificată în anul 1921.

În timpul domniei regelui Zogu (1828-1939), Gjirokastra devine unul dintre cele mai importante centre culturale și economice ale țării, după care, in timpul ocupației fasciste, orașul devine un adevarat centru de rezistență împotriva forțelor italiene și apoi a celor naziste. Provinciile din jurul Gjirokastrei sunt eliberate în 1944 de catre forțele partizane, servind drept bază pentru eliberarea întregii țări în noiembrie 1944.

Anii comunismului marchează eforturi pentru o industrializare pe scară largă, dar și eforturi mari de protejare a patrimoniului cultural unic al orașului (pentru detalii vezi secțiunea specială dedicată perioadei comuniste). Căderea comunismului de la sfârșitul anului 1990 găseste economia Gjirokastrei deja într-un declin rapid. Pentru a menține ocuparea deplină a populației, comuniștii supraîncărcaseră complexele industriale învechite și ineficiente cu forță de muncă dincolo de nevoi, dealtfel ca in toate statele socialiste din blocul aflat sub sfera influentei sovietice. Din pacate, căderea sistemului comunist provoacă pierderea catastrofală a mii de locuri de muncă si mii de oameni emigrează spre Grecia si Italie, sau inspre Tirana, în căutarea unui loc de muncă si a unei vieti mai bune. Revoltele care au urmat căderii comunismului marchează jefuirea si vandalizarea Muzeului Național al Armelor

După a iesit incet, incet din haosul inițial survenit după căderea comunismului, in infamul an 1997, Gjirokastra cade într-un nou haos datorat prăbușirii schemelor piramidale frauduloase, un fel de ‘’Caritas’’ albanez, în care mii de familii și-au pierdut economiile si agoniseala de-o viata. Evident că oamenii nu au stat cu mainile in san si au hotarat sa isi faca singuri dreptate. O mare parte a faimosului Bazar a fost arsă si avariată în această perioadă, iar orașul a lâncezeste într-o adevarata stare de asediu, unde oamenii luptau pentru supraviețuire într-un mediu violent și fără lege. Acest eveniment nefericit a provocat un nou val emigrare în masă, precum și abandonarea clădirilor istorice care au început să se degradeze și să se prăbușeasca. Din păcate, în acea vreme, statul nu își putea îndeplini datoria legală de a finanța întreținerea și conservarea minunatelor clădirilor istorice din Gjirokastra.