„La atletul albanez”

Articol aparut la ziarul: Gandul. Scris de Alina Badalan.
„La Atletul albanez”. Asa se cheama cea mai veche firma straina din Romania. De o suta de ani ii indulceste pe slatinenii din Olt cu inghetate, sarailii, halvite, baclavale, braga tot raiul zaharicalelor. Bunatatile i-au facut sa murmure de placere nu numai pe toti bunicii din Slatina, pe cand erau tanci, dar si personalitati. Acum sase ani a vizitat orasul ambasadorul SUA, James Rosapepe. „Cum a intrat pe usa prefectului, l-a intrebat unde sunt albanezii, ca tare mai pofteste la o braga din aia de care s-a auzit pana-n Bucuresti”, povesteste Hashim Memish, patronul „Atletului”. Normal, ambasadorul a fost plimbat cu alai pana in centrul vechi, la pravalie. N-a mai rabdat sa astepte masina, a pornit pe jos. Unul dupa altul, Rosapepe a dat peste cap cinci pahare de braga, ba a luat cateva sticle si pentru acasa. „In halvite a facut prapad. Daca ar fi avut patru maini, cu toate ar fi mancat”, rade unul dintre nepotii lui Hashim. Un lord englez picat prin `89 in pravalie s-a aprins dupa inghetata. A mancat trei cupe si tot nu s-a saturat. Zaharicalele albanezilor sunt si acum magnet de personalitati: in nici un loc din oras nu au calcat asa de multe ca la „Atletul”. Hashim isi aminteste ca si lui Ceausescu ii era draga braga lui, Amza Pelea o bea pe post de zaibar, Dobrin si clanul Universitatii Craiova o sorbeau ca pe medicament, fiindca are tot complexul de vitamine B si e pansament gastric. Doina Badea, Puric, nemtii, suedezii si norvegienii s-au dedat si ei la baclavale. „Venise Charles de Gaulle in Romania. Si Ceausescu a oprit coloana oficiala sa-i ofere un pahar cu braga de la tata”, povesteste nepotul lui Hashim.  Albanezul tine o „carte de onoare” – un caiet vechi de 40 de ani, in coperti rosii, roase si tabacite. „O inghetata enervant de gustoasa”, scria cineva.

Pravalia se afla pe un colt de strada, intr-o fosta drogherie de o suta de ani. Afara a ramas aceeasi tencuiala crapata, de pe vremea bunicilor, inauntru ai impresia ca ai cazut undeva, in timp, prin anii `80. Trei mese inguste si o tejghea fac tot mobilierul. Masina de inghetata e piesa de muzeu, are vreo 20 de ani si merge ca unsa, asa ceva nu se mai fabrica niciunde. Instalatiile de racit braga si citronada au si ele cate 15 ani. O braga e 5.000 de lei, citronada la fel, doua „bilute” de inghetata fac 10.000 de lei. Au gust de lamaie, de cacao, de zmeura si de vanilie. Au incercat si aroma de rosii, dar slatinenilor nu le-a placut. „Special am pus preturi pe care si le pot permite si copiii, ca doar ei ne sunt cei mai fideli clienti”, explica Hashim. Usa sta permanent deschisa. In dosul tejghelei stau portionatoarele de inghetata, cupe de toate felurile, din inox si sticla, pe pereti – poze cu prajituri de care se fac in Occident, „sa vada lumea ca nu suntem cu nimic mai prejos decat alte tari”.

Memish-ii au o istorie de 300 de ani la Slatina. Atunci strabunii lor si-au deschis primele tarabe aici. Minulescu si Eugen Ionescu i-au pomenit in carti. La fel si Iorga – si lui i-au indulcit copilaria. Prin 1900 si un pic s-a pus pe picioare si „Atletul”. In vremea aia trecea prin oras o armata de-a sultanului. Capetenia a lansat o provocare: cine are putere sa-l puna la pamant primeste 200 de napoleoni de aur. Viteazul a fost Daud Memish, unchiul lui Hashim. Fiindca religia musulmana ii interzicea sa pastreze banii, i-a donat orasului. Drept multumire, primaria o botezat firma „La Atletul albanez”. Acum urmasii lui Daud sunt aproape 20 de oameni, frati, unchi, matusi, veri, cetateni de onoare ai orasului si una dintre cele mai cunoscute familii de albanezi din tara. Cei 20 se tin drept frati, dupa datina musulmana. In casa vorbesc albaneza, in pravalie o dau intr-o olteneasca curata, cu perfect simplu. De Ziua Nationala numai ei si primaria mai arboreaza tricolorul. Si unchii, si nepotii zic ca „sufera” de romanism. „Cum am rezistat in comunism? Ne urmareau din blocul din fata, dintr-un apartament cati nu si-au luat gradele urmarindu-ne avand firma ne considerau dusmani de clasa. N-aveam cetatenie romana, ci pasaport albanez ca sa putem sa mergem in strainatate dupa esente si fructe exotice. Va dati seama cat stateau oamenii la coada numai sa guste, prin anii `80, o felie de portocala confiata? Dupa ce ne-au demolat proprietatile, timp de zece ani am stat 14 suflete intr-un apartament cu trei camere. Nepotii mei au crescut in paturi suprapuse. Aveam dreptul la numai 5 kile de zahar o data. Intr-o zi zaharul ne-a venit numai la pliculete de 5 grame, de-am facut cu totii noapte alba sa-l desfacem”. Hashim s-a nascut cu limba de cofetar, adica, explica el, foarte sensibila, sa poata degusta si inventa tot felul de zaharicale. Toate retetele sunt secrete, de-aia in magazin n-a angajat niciodata pe nimeni din afara clanului, de-aia nu lasa pe nimeni din afara familiei sa-i calce laboratorul. „Smecheria e ca totul sa fie foarte proaspat, sa fabrici numai atat cat stii ca se consuma in ziua aia. Putin si bun. He, he, nici acum, la 66 de ani, nu mi s-a luat de braga si de inghetata. Mereu am pofta. Exista reteta mai buna ca asta?”. Si duce mana la inima. „Am avut mai mult un profit spiritual decat material”.

Patru nepoti si-au deschis si ei firma de bunatati, dupa retetele bunicilor: „Enver Memish & Fiii”. Cu vitrine moderne, piese de colectie. „Nici in ruptul capului n-am putea pleca in alta parte, ca numai aici suntem acasa. Eu ma simt mai legat de neamul asta decat multi romani”, zice Abdullah. Primul obiect de care s-a tinut cand a invatat sa stea pe picioare au fost cazanele de inghetata. Primele sale amintiri: oalele in care bolborosea zaharul. Si adunatul bucatilor de gheata de pe Olt, cand se taia curentul in tot orasul si ramaneau fara frigider. „De cate ori n-am cazut in rau„, isi aminteste. Si el, si fratii lui sunt si manageri, si juristi, si bragagii, si cofetari. Orice ar avea de facut, se inteleg din priviri. Parintii nu i-au invatat nimic. „Ne-au dat numai sansa sa furam meseria”, spune Imer. In laborator, parintii ii trimiteau sa caute ceva, o oala, de pilda. Cata vreme erau copiii intorsi cu spatele, adultii faceau artificiul ala secret care dadea gust innebunitor dulciurilor. Numai in ani copiii au realizat ca parintii strecoara secretul pe furis de ei. Abia dupa ce s-au incapatanat sa nu se mai dezlipeasca o secunda de parinti, acestia au considerat ca tinerii au ajuns vrednici sa afle si taina.

Anunțuri

14 răspunsuri la „La atletul albanez”

  1. MICHIDUTZA zice:

    Interesant articol.Ar fi si mai interesant sa aflam ce fac si alti albanezi din Romania.La Slatina doar ei sunt ?Cum au rezistat 300 de ani si au pastrat si limba si religia?Cat despre oastea sultanului care a trecut pe acolo pe la 1900,asta trebuie sa fie o greseala de tipar.Armate turcesti n-au mai fost pe la noi dupa 1859…

  2. albaniaperomaneste zice:

    Am avut ocazia sa-i intalnesc personal pe membrii acestei familii. Initial aceasta familie a trait undeva prin Timisoara si dupa aceea s-au mutat in Slatina. Din cate imi aduc aminte Memishajt sunt ultima familie de albanezi care traieste in Slatina. Interesant este faptul ca, desi majoritatea membrilor acestei familii nu au fost niciodata in Albania ei vorbesc o albaneza aproape perfecta folosind dialectul zonei (Lac – nord-vestul Albaniei) de unde au originile stramosii lor.

  3. Petre Marinescu zice:

    Pentru cei care doresc sa afle mai multe despre albanezii din Romania, am o sugestie: procurati-va cartea Drumul Sperantei, scrisa de dl Marius Dobrescu, o culegere de reportaje si interviuri cu/despre comunitatea albaneza de la noi. Cartea este distribuita gratuit de Liga Albanezilor din Romania (www.alar.ro)

  4. achim carmen zice:

    Sunt nascuta in Slatina.Mama a fost colega de scoala cu o frumoasa fata albaneza(din pacate eu nu retin cum o cheama).Parintii au plecat din oras in1960,dar de cate ori veneam la bunici in vacanta,cel putin o data pe saptamana mergeam „la turci”sa mancam inghetata,baclava si niste bomboane grozave de toate culorile.Am acum 54 de ani si tot nu le pot uita gustul.Din pacate nu mai avem pe nimeni in oras,asa ca nu stiu cand voi avea ocazia sa ma mai delectez cu aceste bunatati.Cele mai frumoase ganduri si urari de sanatate intregii familii.

  5. izabella zice:

    miar place sai cunosc sa vorbesc cu iei pt ca si iubitul meu e albanez si stiu ca sunt persoane deosebite si am invatat ceva albaneza.daca sar putea sa ma contacteze asi fi fericita

  6. Alexandra zice:

    e buna de tot braga acolo si eu din Slatina sunt si mananc zilnic

  7. Madalina zice:

    bunicii mei sunt din slatina si de fiecare data cand ajung acolo, merg „la turci”. Inghetata lor ramane preferata mea 😀

  8. Daud Tanya zice:

    ha ha……s-ar putea k suntem rude:d:d:d:D:D:D:D

  9. romi2008 zice:

    ii cunosc bine pe memishi. se trag din tetovo(macedonia) si de cand au venit in romania s-au asezat in targul slatinei. inghetata, braga si citronada facuta de ei este aceeasi de 40 de ani de cand o cunosc eu

  10. alexa zice:

    intradevar cea mai buna braga, inghetata si halvita din tot sudul romaniei la slatina la albanezi se gaseste e delicioasa merita sa ii vizitati

  11. bianca zice:

    eu sunt bianca sunt nepoata unuia dintre albanezi. se bucura pt ce comenturi lasati pe forum . multumim:)

    • horatiu zice:

      BRAVO LOR MEMISHILOR !!! Sunt din Bucuresti dar cand voi avea drum in zona sigur voi face o vizita in scopuri gastronomice la ‘Atletul ‘.

  12. florin zice:

    Sunt din Tg. Mures si am sa trec cu familia candva sa gustam si noi!
    Ma bucur ca dumnealor nu le trebe Ardealul ca altora!
    Numai bine

  13. Eugen zice:

    Desi sunt din Pitesti a trebuit sa aflu de pe acest forum despre „La atletul albanez”.Ii voi vizita cat de curand si le doresc multa sanatate.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s