Ismail Kadare

De Marius Dobrescu

Ismail Kadare s-a nascut la Gjirokastër, in sudul Albaniei, in ianuarie 1936. Si-a inceput studiile de literatura la Tirana, apoi a continuat la Institutul „Maxim Gorki“ din capitala URSS. Primul sau roman, Generalul armatei moarte (1963), a insemnat si primul mare succes ca scriitor. A urmat o serie de alte romane, volume de proza, de poeme si, in ultimii ani, de memorialistica, incununate toate cu premii internationale si traduse in peste 40 de limbi. Din octombrie 1990 traieste la Paris. Gestul sau de a cere azil politic in Franta intr-o perioada in care comunismul albanez nu-si daduse inca obstescul sfirsit a grabit caderea regimului si intrarea Albaniei pe calea democratizarii.

Opiniile despre el sint destul de contradictorii: considerat de unii drept unul dintre marii disidenti din fostul lagar socialist, blamat de altii pentru un pretins colaborationism cu regimul. Adulat si urit in acelasi timp. Intrebarea „care a fost cheia succesului european al acestui scriitor albanez?“, rostita pe un ton superior, nu-i lasa nici acum pe multi sa doarma. A fost comparat adesea cu Vaclav Havel. I s-a propus in citeva rinduri sa candideze la presedintia Albaniei, onoare pe care a refuzat-o in numele libertatii personale si de creatie. Are citeva nominalizari la Premiul Nobel pentru literatura. Editura Fayard ii publica seria de opere complete. In Romania, unde i-au aparut in ultimii 30 de ani 12 carti, este editat de Polirom, care detine si exclusivitatea asupra traducerilor in limba romana. Conform unor statistici editoriale, in lume apare o carte semnata Kadare la fiecare 8-9 zile. Continua, chiar si la Paris, sa scrie in limba albaneza. Este casatorit cu Elena Kadare si are doua fiice.

In ciuda unui curent de opinie ostil, sustinut cu obstinatie chiar si la noi, Ismail Kadare apare de fiecare data in public cu un discurs ponderat si conciliant, mai modern decit multe alte luari de pozitie fals-europene, discurs care-i descumpaneste si-i lasa fara replica pe detractorii sai.
In toamna anului trecut, la Neptun, in Romania, referindu-se la relatia dintre „Eu si celalalt“ – care a fost si sloganul intilnirii –, scriitorul albanez a avut aceeasi pozitie echilibrata, cuvintul sau fiind de fapt un apel la ratiune si buna vecinatate. Si aceasta, dupa ce zile intregi, in subsolul evenimentului, regizorii (citeste „sforarii“) festivalului i-au adus grave acuze de rasism, intoleranta etnica si religioasa s.a.

La doua luni dupa festivalul Zile si nopti de literatura, in noiembrie 2003, la Tirana de data aceasta, a avut loc o conferinta internationala cu tema Religia si civilizatia in noul mileniu. Invitat de onoare: Ismail Kadare, aflat la ora aceea in Albania. Discursul sau, preluat din periodicul albanez Koha Jonë, prezinta o viziune moderna asupra coabitarii bisericilor actuale. Scriitorul albanez vede pericolul revigorarii fundamentalismului islamic, pe fondul unui nedeclarat razboi al
civilizatiilor, si se intreaba cum va reactiona opinia publica in fata acestei
noi provocari a istoriei. Intrebare pe care ne-o punem, de altfel, si noi.

Mai multa informatie despre cartiile lui Kadare, publicate in limba romana puteti gasi aici.

Ismail Kadare a câştigat premiul Booker (BBC)

Romancierului albanez Ismail Kadare i-a fost conferit unul din cele mai prestigioase premii, Booker, varianta internaţională. Ismail Kadare, care trăieşte în Franţa din 1990 încoace, va primi premiul, însoţit de suma de 60.000 de lire, în cadrul unei ceremonii ce va avea loc la Edinburgh, pe data de 27 iunie.

Profesorul John Carey, preşedintele comisiei de acordare a premiului, la numit pe Kadare „un scriitor universal, în tradiţia povestitorilor care începe cu Homer”.

De partea sa, Ismail Kadare s-a declarat „profund onorat” de anunţul privind acordarea premiului.

„Sunt un scriitor din Balcani, o parte a Europei cunoscută multă vreme în exclusivitate prin ştiri despre ce e rău în natura omenească, spune el.

Speranţa mea fermă este că opinia publică europeană şi mondială îşi vor da seama de-acum înainte că această regiune poate da naştere şi altui gen de ştiri şi poate fi leagănul şi altor realizări în domeniul artelor, literaturii şi civilizaţiei.

Vreau să-mi ridic premiul ca o confirmare că încrederea şi speranţele mele sunt îndreptăţite, a spus Kadare.

Născut în anul 1936 în orăşelul Gjirokaster, Ismail Kadare este cel mai cunoscut romanicer şi poet albanez.

Şi-a publicat primul volum în 1963 şi de atunci a fost publicat în mai bine de peste 40 de ţări.

Premiul internaţional Booker, acordat o dată la doi ani unui autor în viaţă, a fost stabilit în urma criticilor că Premiul Booker este deschis numai autorilor britanici şi din ţările Commonwealth-ului.

Anunțuri

6 răspunsuri la Ismail Kadare

  1. Olivia zice:

    Am citit patru nuvele de Kadare („Kostandin si Doruntina”, „Aprilie spulberat”, „Mesagerul tristetii”, „Comisia serbarii”) – patru nuvele absolut legendare! Am citit si carti mai noi de-ale lui – „Umbra” si in curand voi termina „Amurgul zeilor stepei”. Cartile noi insa mi se par cam „diluate” fata de acele nuvele, la cere revin sa le recitesc ori de cate ori am ocazia. „Aprilie spulberat” este absolut coplesitor si musteste de o tehnica a scrierii la care nu orice scriitor ajunge.

    • albaniaperomaneste zice:

      Kadare, intr-adevar este un mare scriitor, dar am inceput sa-l plac abia dupa ce am citit Palatul Viselor…dupa aia, am re-citit din nou toate cartile lui. Iti recomand, Generalul Armatei Moarte…O carte de nota 10, dupa parerea mea.

  2. Marius Dobrescu zice:

    Dragi prieteni,
    Pentru cei care au auzit sau chiar sunt familiarizati cu scrierile lui Ismail Kadare, dar nu stiu ca acesta este si un excelent poet, voi transcrie cateva dintre poemele sale, traduse de mine.

    Poezie

    Poezie,
    Cum ţi-ai găsit drumul către mine?
    Mama, ca Aragon scria, fără punct şi virgulă.
    Tata, hoinar peste mări şi ţări.
    Dar tu ai venit
    Păşind uşor pe caldarâmul oraşului meu patriarhal
    Ai ciocănit sfioasă la poarta casei cu etaj
    Numărul 16.
    Multe am urât şi am iubit în viaţă,
    Multor dorinţi am fost „citta aperta”,
    Dar iar şi iar,
    Ca flăcăul ce se întoarce în miez de noapte
    Acasă,
    Obosit şi mahmur după cheful de aseară,
    Aşa mă întorc şi eu la tine ostenit
    După fiecare rătăcire.
    Iar tu,
    Fără a-mi purta pică pentru trădările mele
    Mă alinţi cu dragoste,
    Ultima mea gară,
    Poezie.

    Chiar când memoria…

    Chiar când memoria mea ostenită,
    Asemeni tramvaielor de la miezul nopţii,
    Va opri doar în staţiile principale,
    Nu te voi uita.

    Îmi voi aminti
    Seara liniştită, fără sfârşit a ochilor tăi,
    Suspinul, cu capul pe umărul meu
    Şi părul tău, ca o plutire veşnică.

    Apoi, despărţirea…

    Şi doar în câte-o noapte
    Degetele mele nevăzute, de departe,
    Se vor împleti în părul tău.

    Plajele iarna

    Nesfârşit în faţa noastră pustiul plajelor,
    Nesfârşit şi întins ca un poem epic.

    Plajele pustii, bântuite de vânturi,
    Seamănă scoicilor din care s-au scos perlele.

    Dincolo de ele, departe, şuieră locomotive
    Şi-n urmă-le, trenuri pline cu mere brumate.

    Patria

    Patria nu-i numai
    Goana romburilor de beton pe pista prelungă a aeroportului,
    Mantaua ostaşului, sub ploaie şi vânt,
    Adresa, în albaneză, spusă taximetristului.
    Patria este mai fermă decât pista de beton,
    Mai ostaş decât acel ostaş.

    Patria,
    Trandafirul de pe fiece mormânt de erou
    Căzut pe fundal stacojiu de cruci şi de flăcări;
    Năframa cernită a mamei,
    Şirul nesfârşit al refugiaţilor cu chipuri cetluite
    Ca şi când ar ţine închis în ele
    Misterul lumii acesteia.
    Patria,
    Strămoşii rătăcind printre secole,
    Purtându-şi pe umeri străvechile cetăţi ca pe nişte urne
    Poleite-n roşu şi negru, spre Panteon, spre glorie.
    Patria,
    Betonul armat al vechilor şi noilor vise,
    Amurgurile trecute şi viitoarele dimineţi,
    Patria suntem noi toţi.

    Cascadele

    Cascadele se aruncă-n afund
    Ca nişte albi, nărăvaşi armăsari
    În vârtejuri de spume şi curcubeie.

    Ca la un semn, în adâncuri
    Cu picioarele dinainte întinse zvâcnesc.
    Îşi frâng, ah, albele picioare.

    Mor apoi, în liniştea stâncii
    Şi-n ochii lor, acum stinşi,
    Ca de gheaţă, se oglindeşte cerul.

    Dedublare

    Ne-nconjură năluci de gheaţă
    Indiferenţi ca doi străini
    Am apucat, precum apucă
    Străine căi, doi beduini.

    Şi unul-altuia închis-am
    Drumeagul tainic de acces,
    Două cetăţi medievale
    Ce se înfruntă prea ades.

    Doar noaptea, când, cu mâini de vată,
    Se trag obloane, poduri reci,
    Tu te strecori pe lângă paznici
    Şi-apoi tiptil în mine treci.

    Cutreieri visu-mi, fantomatic,
    Făptura-ntreagă mi-o cuprinzi,
    Îmi mângâi, tandru şi sfielnic
    Ochi cercănaţi, obraji livizi.

    Târziu e… Peste cerul negru
    Roiesc vârtejuri sinilii,
    Tresari, clipeşti, dispari în goană
    Pe drumul ce doar tu îl ştii.

    Şi iată-ne străini şi sumbri
    Stând astăzi iar, bine-nţeles,
    Două cetăţi medievale
    Ce se înfruntă prea ades.

    Curcubeu

    Printre nori cenuşii s-a ivit curcubeul,
    Fantasmă cuminte, amintire de vis,
    Stăruind ireal,
    Precum ultima clipă
    Într-un creier ucis.

    Peste cerul pios
    Printre nori cenuşii s-a ivit curcubeul.

    Ursitoare

    Tăcute, pe pernele moi, bătrânele sorb din cafele
    Sub ceaşcă destine străine în grabă prinzând.

    Desenele sorţii în tonuri ciudate şi triste
    În zaţul de smoală-ncâlcite contururi îşi fac.

    Pe rând, elevat, precum nişte critici de artă modernă,
    În vorbe domoale crochiuri abstracte traduc.

    Felinarele miezului de noapte

    Noaptea este la mijlocul drumului ei.
    Păşesc
    Sub felinarele aprinse
    De gândurile uriaşelor hidrocentrale.

    Cad pe pământ
    Foşnind dureros
    Frunze uscate.

    Dăruiţi-mi ceva din gândurile voastre,
    Gânduri rotitoare în turbine gigantice,
    Voi, felinare ale miezului de noapte.

  3. albaniaperomaneste zice:

    Multumesc pentru materialul adus Marius! As aprecia daca se poate un material despre ALAR.

  4. kristin zice:

    Ismail Kadare are o scriitură originală și, ca atare, fascinantă, plină de mitologii antice și moderne, de arhitecturi literare inedite. Este captivant și unic. Felicitări, de asemenea, dlui Marius Dobrescu!

  5. albaniangate zice:

    Si daca nu a castigat premiul Ovidiu 🙂 pentru mine este un GENIU al literelor….

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s