Media despre ALBANIA

Aici se pot posta videoclipuri, articole aparute in presa si alte publicatii mediatice legate de Albania. Va rog, pentru a evita poluarea celorlalte pagini, postati aici!

http://adevarul.ro/international/europa/albania-geopolitica-europei-1_55911a216471c92e06afd9d1/index.html


Multumim lui Edmond Prifti.

Discover Albania

Albania

Tirana

Vlora

Saranda

Gjirokastra

Korca

Slide Show

Slide show cu poze din Albania

Ancient History

Skenderbeu

Mother Theresa

Ceausescu nostru – Enver Hoxha

Anunțuri

65 de răspunsuri la Media despre ALBANIA

  1. Majlinda Xenakis zice:

    Cat de frumoasa e marea Ioniana la Saranda…

  2. albaniaperomaneste zice:

    Va rog postati orice videoclip, articol aparut la presa sau orice alta forma de publicatie mediatica la pagina Media Despre Albania. Aceasta propunere are ca scop ulitilizarea cat mai eficienta a spatiului la dispozitie pentru fiecare pagina. Aici puteti posta comentarii si opinii personale. Va multumesc pentru intelegere si va doresc o zi buna in continuare!

  3. Alin zice:

    Batalia pentru Berat

    Cetatea

    Este unul dintre cele mai importante monumente istorice din Albania. Cetatea a fost construita sub forma de triunghi, pe o inaltime de 187 m, pe malul drept al raului Osum, dominandu-i valea. Prin proiectare si pozitie, cetatea a asigurat o aparare excelenta. Perimetrul zidurilor este de 1400 m, latura estica fiind de 620 m, iar celelalte doua sunt egale, de respectiv 410 m. Cetatea a avut 24 de turnuri de aparare. Etapele construirii sale au fost diferite, primele elemente datand din sec. 4 i. Hr., iar ultimele din perioada lui Ali pasa Tepelena (1813-1821). In interiorul cetatii, cu o suprafata de 9.6 ha, se afla cateva biserici, unele in ruina, Saraiele (palate, asezaminte, n.a.) turcesti, ruinele a doua geamii, rezervoarele de apa (sarangea, tc.), piata Sallabanda, meidanul (piata mare) etc. In interiorul cetatii se afla o retea intreaga de strazi si ulite, case de locuit, gradini si livezi, toate acestea alcatuind cartierul Cetate. Intregul ansamblu are patru porti, cea mai interesanta prin prisma elementelor care o decoreaza este cea de sud-est. Dupa ce ai depasit-o, ajungi la o curte fortificata, dupa care urmeaza o a doua poarta, decorata cu o monograma din caramizi rosii, datand din epoca bizantina. Este asa-numita „Poarta a lui Mihal Comnenul”.
    Asedii celebre

    De-a lungul istoriei, cetatea Berat a cunoscut numeroase asedii, care i-au obligat pe stapanitorii locali si pe comandantii militari sa ia masuri pentru refacerea ei conform tehnicilor vremii. Dupa Titus Livius, in timpul razboiului romano-mace¬do¬nean din anul 200 i.Hr., armata romana a inconjurat Antipatrea: „Consulul roman Sulpicius l-a trimis impotriva cetatii pe legatul sau Lucius Apustius, care i-a ucis pe toti locuitorii de peste 16 ani, a lasat trupele sa prade orasul, a stricat zidurile si a pus foc cetatii”. Un alt asediu celebru al Beratului, din evul mediu de aceasta data, si-a lasat urmele asupra cetatii. Este vorba de asediul din 1280, la care Carol de Anjou, regele Neapolului, a adus cu sine circa 8000 de soldati, pedestrasi, arcasi etc. Ei au folosit in timpul asediului catapulte si alte masini de razboi, ba chiar si „focul grecesc”, o inventie prin care Constantinopolul a reusit sa se apere de arabi. In ciuda faptului ca au aruncat in lupta trupe numeroase si o tehnica de razboi moderna, anjuinii nu au reusit dupa sase luni de asediu sa cucereasca decat zona exterioara a cetatii. Fortificatiile puternice si garnizoana bizantina, la care s-a adaugat si populatia locala, au reusit sa tina in loc, pret de zece luni, puternica armata a lui Carol. Capturarea in cursul unei lupte a comandantului anjuin Hugo de Suli a pus capat unei batalii pe care cronicile vremii au considerat-o o minune a tacticii militare bizantine.
    Un alt asediu celebru a fost acela din 1356, dus de urmasul tarului Stefan Dushan, Urosh, impotriva cetatii Berat. Un document de epoca (provenit din manastirea Sf. Gheorghe) descrie astfel batalia: „Cand sarbii au cucerit Beratul, au jefuit si au spanzurat in toata zona exterioara a cetatii, dar citadela nu au luat-o”. Un alt asediu infruntat cu succes de cetate a fost acela din 1438. In cursul rascoalei din 1433-1435, Teodor Muzaka cel Tanar a recucerit cetatea Berat de la turci si a refacut principatul stramosilor sai. Trei ani mai tarziu insa, turcii asediaza din nou cetatea, folosind pentru prima oara artileria. Iar daca nu a reusit sa o cucereasca, comandantul turc Turhan Pasa a pradat si ucis in zona Myzeqe, unde se spune ca a ridicat o piramida de capete taiate.
    La 26 martie 1451, intre Skanderbeg si regele Neapolului, Alfons V, a fost semnat Tratatul de la Gaeta, prin care regele se obliga sa acorde sprijin material si financiar albanezilor pentru continuarea confruntarilor cu Imperiul otoman. Prin acelasi tratat, Alfons lua asupra sa chiar si eliberarea tuturor teritoriilor albaneze supuse de turci. O parte dintre teritoriile eliberate aveau sa fie administrate de statul italian al Neapolului, iar o alta de stapanitorii locali. Prima localitate care, conform planului comun, avea sa fie eliberata era Beratul, important atat pentru pozitia sa strategica si economica, dar si cel mai important bastion turcesc pe teritoriul albanez.

    Batalia pentru Berat

    Berat era centrul principatului lui Teodor Muzaka, aliat al lui Skanderbeg si membru al Ligii de la Lezha. Desi a reusit sa elibereze principatul in 1443, in 1450 Muzaka a facut apel la Skanderbeg pentru sprijin in fata pericolului otomane iminent. In aceasta situatie, Skanderbeg l-a trimis in ajutorul Beratului pe capitanul Pal Maneshi cu 800 de osteni. Turcii au reusit totusi sa cucereasca cetatea prin viclesug, Pal Maneshi a fost luat prizonier, iar Teodor Muzaka, batran si bolnav, a fost ridicat din pat si spanzurat. Prin recucerirea principatului, turcii au reusit sa opreasca valul miscarilor de eliberare in directia sud. Dar situatia nu putea ramane asa. Alianta napolitano-albaneza a reusit sa expedieze in zona Berat o armata albaneza de 15.000 de oameni, formata din 8.000 cavaleristi si 7.000 pedestrasi. In fruntea ei se afla Skanderbeg. Alaturi de acestia se aflau si 500 de militari trimisi de regele Alfons V, in special artileristi (Cf. M. Barleti, Historia e Skenderbeut). Aliatii au inconjurat cetatea si au inceput un bombardament intens, care a distrus o parte din ziduri. Alarmata, garnizoana turca formata din 1.000 de militari a cerut un armistitiu de 30 de zile, promitand ca in urma acestuia va preda cetatea, dar aliatii au fost de acord numai cu doua saptamani. In timpul acesta, sultanul Mahomed II, care se afla la Fushe-Kosova, a trimis spre Berat o armata formata din 40.000 de calareti, in frunte cu Isa Bei Evreniozi, Hamza Bei si Sebali Pasa. Din tabara de la Fushe-Kosova, unitatile otomane de cavalerie au trecut prin Kaçanik, valea Vardarului, campia Korcei, Moscopole, Dobrenje, Qafa e Dardhes, Vodica si au ajuns la Berat. In dupa amiaza zilei de 26 iulie, circa 4.000 de osteni albanezi, aflati in refacere pe valea raului Osum, au fost luati pe nepregatite de cavaleria turca si macelariti. Interventia lui Skanderbeg si a lui Gjiergj Arianiti s-a dovedit tardiva, cronicile afirmand ca apele raului se inrosisera de sangele ostenilor surprinsi de turci si ucisi. Intreaga tabara aliata, cu tunuri, rezerve, arme si mijloace tehnice a cazut in mainile turcilor, care nici nu s-au asteptat la o victorie atat de rapida si de completa. Astfel, cetatea Berat a ramas pe mai departe in mainile osmanilor. Exista opinii conform carora acordarea termenului de doua saptamani garnizoanei turce in vederea predarii cetatii ar fi fost o grava eroare tactica, care i-ar fi demobilizat pe aliati si ar fi permis fortelor otomane sa contraatace.

    Infrangerea de la Berat a fost cea mai sangeroasa infrangere din istoria celor 25 de ani de conflicte armate albanezo-turce. Lovitura cea mai dura a primit-o armata albaneza, care a pierdut circa 5.000 de oameni, considerati nucleul sau permanent. Urmarile acestei infrangeri au fost catastrofale: a fost rupta alianta cu regele Neapolului si au reinceput conflictele cu Venetia, la care s-a adaugat tradarea unei parti a feudalilor albanezi, ceea ce slabit rezistenta in fata ofensivei otomane. Si totusi, tocmai atunci cand curtile europene isi pierdusera increderea in steaua norocoasa a „Atletului lui Dumnezeu”, nu au trecut mai mult de sapte luni si geniul militar al lui Skanderbeg si-a spus din nou cuvantul. In batalia de la Oranik, fortele albaneze au infrant si masacrat o armata turca de 10.000 de oameni.

  4. Alin zice:

    Un film care nu poate lasa nepasatori albanezii,un popor care a cunoscut formele cele mai inumane de stalinism
    http://www.jurnaltv.ro/video/The_Soviet_Story_Povestea_sovietelor_incredibil

  5. Alin zice:

    Albania este dispusă să primească şi alţi prizonieri de la Guantanamo, dar nu uiguri

    Albania este dispusă să primească şi alţi prizonieri de la Guantanamo, dar nu uiguri, pentru a nu-şi strica relaţiile cu China, a declarat miercuri premierul Sali Berisha, relatează AFP.

    „În timpul unei discuţii ,am răspuns pozitiv unei cereri a autorităţilor americane de a primi în Albania foşti prizonieri de la Guantanamo, dar nu uiguri”, a spus Berisha.

    „Relaţiile dintre Albania lui China sunt de o mare importanţă şi nu putem accepta ca nivelul actual al relaţiilor să fie pus în pericol de primirea unor uiguri”, a declarat Berisha.

    Albania a acceptat să ofere azil politic pentru cinci uiguri, foşti prizonieri de la Guantanamo, declaraţi nevinovaţi de un tribunal militar american.

  6. Alin zice:

    SOLUTII DE SUPRAVIETUIRE ETNICA – pentru aromanii din Balcani
    Toata lumea stie foarte bine – inclusiv dragii nostri guvernanti – ca un popor, precum aromanii, nu poate supravietui ca atare, decit in doua conditii:
    1) Sa traiasca intr-un stat propriu, ocrotit de niste granite sigure, recunoscute in plan international, si 2) Sa coexiste in alta tara, cu o autonomie culturala numai, recunoscind suveranitatea statului in care traieste.
    Cea dintii conditie este exclusa pentru fratii nostri din Balcani, poporul macedo-roman/aromanii din Peninsula, desi ei se afla aici ca bastinasi, urmasi ai tracilor localnici romanizati incepind inca dinainte de Hristos, dupa cucerirea si apoi transformarea in provincie romana a Macedoniei isorice si a Epirului in anul 168 si respectiv 148 i.d. Hr. Aromanii ar fi avut acest drept, pe care si l-au si exercitat in cadrul Vlahiilor lor balcanice medievale din secolele X-XI (Vlahia mare, Vlahia Mica, Vlahia de Sus), ca si al cunoscutului Imperiu Romano-Bulgar din sec. XII-XIII (1186-1256). Istoria este Istorie insa, si ea trebuie recunoscuta, acceptata asa cum s-a produs: aceste formatiuni statale aromane la care am facut referire nu mai exista demult, iar aromanii nu pot decit sa primeasca verdictul istoriei asa cum este, fie si dur, foarte dur; ceea ce nu inseamna insa citusi de putin ca ei trebuie sa dispara din lume, ca etnie distincta in Peninsula Balcanica, de la Veria pina in Pind, Epir si in Macedonia!
    Ramine perfect posibila pentru aromani insa cea de a doua situatie: sa coexiste in statele balcanice, avand autonomie culturala si recunoscind, cum este si firesc, suveranitatea si integritatea teritoriala a Greciei, Albaniei, Macedoniei-Scopie, Bulgariei etc. Ceea ce se inscrie absolut in Declaratia Drepturilor Omului – respectata sau ce ar trebui respectata pretutindeni in lume. Iar in cazul cind statele lumii, inclusiv cele balcanice ar respecta Declaratia, – ce anume este posibil a se face pentru aromani, pentru ca ei sa nu dispara de pe scena lumii, ca etnie distincta in regiune? Unde traiesc in chip de/cu statut de minoritate de stat, a statului roman, etnic vorbind, de care tin ca limba, datini si istorie.
    Exista, reluind deci si amanuntind, urmatoarele posibilitati:
    a) Sa aiba scoli si biserici romanesti, in limba romana – limba romanilor de pretutindeni in lume. Asa cum le-au si avut pina dupa ultimul razboi mondial (si incepind din 1864, cind se deschidea la Tirnova prima scoala romaneasca pentru aromani, in districtul Bitolia din Macedonia). Ar fi solutia cea mai usor de realizat, fiindca in acest caz nu s-ar mai pune problema manualelor scolare si a cadrelor didactice, a bibliotecilor necesare pentru invatamint, cultura, acestea putind fi asigurate de Romania, cum a facut-o si in trecut tara noastra.
    Aceasta solutie insa, in mod absurd si paradoxal, nu pare a fi agreata de tarile balcanice, ca si de o parte dintre romanii insisi, la peste 50 de ani e la inchiderea fostelor scoli romanesti. Statele balcanice se tem de forta de iradiere a scolii romanesti, de cultura romaneasca in general, de nivel european; iar un procent de aromani, la care am facut referire, instruiti in ultimele 5 decenii in limbi straine – greaca, albaneza, macedo-slava, bulgara, sirba – se pare ca si-au pierdut constiinta etnica, considerindu-se de acum greci, albanezi, bulgari, sirbi…La care s-ar adauga si un alt procent infim de ,,fundamentalisti” ce, fie din ignoranta, fie din meschine interese personale, se socotesc/ se viseaza popor neolatin aparte, deosebit de poporul roman, desi acesti ,,musulmani” vorbesc un dialect romanesc, ei insisi stiind asta!

    Moştenirea culturală a luptei naţionale româneşti sud-dunărene – factor de concordie naţională în spaţiul balcanic – Drd. Emil Tircomnicu
    Neamul românesc risipit în spaţiul sud-est european trebuie să aibă ca centru de iradiere şi susţinere culturală statul român. Comunităţile româneşti de peste hotare trebuiesc considerate ca factor de apropiere între statele naţionale în care vieţuiesc şi statul român, prin împărtăşirea aceloraşi valori culturale europene.
    În privinţa comunităţilor româneşti de la sudul Dunării există câteva caracteristici istorice care au dus la disoluţia ideii românismului şi la unele neclarităţi la nivel comunitar şi naţional. Aceasta s-a întâmplat datorită faptului că statul român, intrat sub ocupaţie comunistă, nu a mai intervenit vreme de 50 de ani în sprijinirea cultural-naţională a comunităţilor sale, precum şi datorită politicilor dure de deznaţionalizare şi asimilare etnică duse de statele naţionale balcanice, fără excepţii.
    Pe teritoriul României, aromânii veniţi prin colonizare în Cadrilater, apoi transferaţi în Dobrogea la schimbul de populaţie din anul 1940, trebuie să fie consideraţi (cum de altfel se şi cosideră membrii acestei comunităţi) ca o comunitate românească, provenită din arealul balcanic, colonizată în România (patria mamă) datorită sentimentelor româneşti pe care nu şi le mai puteau afirma în contextul istoric respectiv, în spaţiul autohton de provenienţă. Ei reprezintă o comunitate culturală, cu tradiţii, obiceiuri specifice datorită împrumuturi locale şi convieţuirii o lungă perioadă între alte neamuri, cu caracteristici proprii dar şi comune elementului românesc, vorbind un dialect al limbii străromâne.
    Dacă ne referim la aromâni, cei ce cântau imnul „Părinteasca Dimândare” luptau pentru triumful ideii românismului balcanic. Constantin Belimace compunea poezia din disperare pentru soarta fraţilor aromâni răspândiţi în spaţiul sud-dunărean, ameninţaţi cu deznaţionalizarea. Imnul este un blestem pentru cei care îşi uitau limba, simbol al românităţii lor. Astăzi, nu se pot confisca simbolurile naţionale în interes mărunt etnocentrist. Lupta eroică a românismului balcanic este parte integrantă a istoriei naţionale. Bineînţeles, ca în orice comunitate naţională care vieţuieşte în cadrul altor state, din rândul acesteia s-au afirmat numeroase personalităţi care au adus pentru statele neamurile înconjurătoare numeroase elemente de progres şi prosperitate socială, culturală şi politică. Aceştia aparţin comunităţilor de origine dar şi celor mai largi, naţionale, în care s-au format şi afirmat, putând fi consideraţi factori de confluenţă pentru neamurile respective.
    Cei care vor să-şi formeze grupări cosmopolite trebuie să se revendice de la altceva, de la un centru (sau centre) din afara comunităţilor naţionale. Ei trebuie să-şi construiască (pentru că nu au o logistică creată) un alt fundament etnic, pe baza unui proiect utopic. Proiectul nu poate veni de la comunitate, ci de la o suprastructură elitistă, o elită ideologizată, care are ca centre de acţiune, conştient sau nu, alte spaţii de unde, prin presiune politică cred că pot să se impună statelor naţionale. Să nu uităm că albanezii au făcut parte dintr-un astfel de proiect, dar au avut interese divergente care s-au acutizat în momentul în care s-a pus problema schimbării de graniţe, în sensul formării unei Albanii Mari. Albanezii din afara graniţelor statului lor naţional au fost folosiţi în destabilizarea Iugoslaviei şi Macedoniei, dar aveau o conştiinţă clară de minoritate naţională. Aromânilor, în cazul în care apar interese zonale în spaţiul balcanic, pot deveni, prin presiune politică a diverselor centre de putere mondială, factor de destabilizare şi şantaj pentru statele naţionale. Este îndoielnic că acest lucru se poate realiza în privinţa aromânilor, principala calitate naţională a acestora constituind-o proverbiala răbdare în rezolvarea problemelor, a lucrului bine chibzuit şi calculat.
    Prin neimplicarea statului român în sprijinirea comunităţilor sud-dunărene a luat naştere un proiect cosmopolit prin care se încearcă legitimarea unui popor vlah în Balcani. Agenţii acestui proiect, cei care promovează diferenţierea dintre vlah şi român, încearcă să realizeze o unitate la nivel internaţional (elitist) al comunităţilor „vlahe”, consecinţa fiind previzibilă: dezastru la nivel naţional prin scindare comunitară. Acest proiect, dacă ar intra în vederea centrelor de putere mondiale, în funcţie de interesele proprii, poate deveni factor de presiune naţională. Situaţia a fost sesizată printr-un extraordinar simţ naţional, de vlahii timoceni din Serbia, care au pus semnul de egalitate între vlah şi român.
    Proiectul românesc trebuie să fie unul al pacificări zonale, folosind aromânii din românia ca punte către comunităţile de la sud de Dunăre. Statul român trebuie să sprijine cultural supravieţuirea latinităţii orientale ca factor de progres, civilizaţie şi diversitate în spaţiul balcanic prin păstrarea tradiţiilor, dialectelor şi coloraturii etnice zonale, prin ceea ce este propriu acestora. Încrâncenarea de păstrare şi afirmare a unui dialect al limbii române trebuie văzut prin ceea ce poate lega şi nu despărţi, prin legătura pe care o crează între aromânii dobrogeni şi aromânii balcanici şi nu prin ruperea acestora de românitate. Supravieţuirea dialectelor limbii române (istro-român, megleno-român şi aromân) aparţin miracolului etnic românesc, puterii de rezistenţă şi regenerare naţională, etnogenezei şi istoriei românităţii.
    Acest proiect se poate realiza doar prin concursul statelor balcanice care trebuie să renunţe la politicile de deznaţionalizare aplicate în ultimii 100 de ani. Aromânii au şansa să se salveze doar într-un climat de linişte şi concordie naţională. Interesul naţional românesc trebuie să fie văzut în integrarea cât mai rapidă a tuturor statelor balcanice în Uniunea Europeană. Rămânerea în afara Uniunii a unor state şi integrarea altora, ca şi dezechilibrele economice zonale, pot duce la grave dezechilibre şi alimenta ideologiile formării „statelor mari”. Statele balcanice trebuie să înţeleagă imperativul momentului şi să acorde drepturi pentru comunităţile româneşti respectând tratatele internaţionale semnate.
    Analizând istoric, proiectul românesc de până la primul război mondial a fost cel de susţinere a Imperiului Otoman (până în 1913), formarea unei Macedonii independente, crearea unui stat albano-român sau sprijinirea Serbiei în detrimentul Bulgariei care a tot agitat spectrul revizionismului după congresul de la Berlin. După Marea Unire de la 1918 România militează pentru realizarea unor înţelegeri defensive la nivel regional, cum ar fi Mica Înţelegere (1921, între România, Iugoslavia şi Cehoslovacia – practic, astăzi, cele două state nu mai există!) şi Înţelegerea Balcanică (1934, între România, Iugoslavia, Turcia şi Grecia). Au existat unele variaţii în politica de sprijinire a comunităţilor de la sud de Dunăre, care atinge un maxim în timpul războiului (1940-1944). După 1947 România nu mai face demersuri la nivel internaţional în sprijinirea acestora. Perioada de tranziţie prin care a trecut statul român după 1990 a făcut ca, pe plan intern, să existe o maximă bunăvoinţă faţă de minorităţile naţionale, dar pe plan extern să se realizeze foarte puţin în sensul obţinerii de drepturi similare românilor de peste hotare. Astfel, a devenit „foarte avantajos” în România să fi minoritar, multe persoane din familii mixte declarându-se aparţinând minorităţilor etnice, în speranţa obţinerii de avantaje materiale, atât din partea statelor nucleu cât şi din partea statului român, care a susţinut „foarte generos” aceste minorităţi. În acest timp, comunităţile româneşti din sudul Dunării au întâmpinat numeroase dificultăţi în afirmarea ca minorităţi naţionale, în unele din aceste state nefiind nici astăzi recunoscute. În timp ce în România este un avantaj să fi minoritar, în statele balcanice se poate fi chiar periculos să-ţi afirmi identitatea etnică. Nu ne putem mira de confuzia care domneşte astăzi în rândul acestor comunităţi româneşti.
    Statul român ar trebui să procedeze, în primă fază, la un adevărat parteneriat cu Republica Macedonia. Suntem, practic, singurul sprijin loial pe care această mică republică îl are în zonă. În cazul în care apar divergenţe în recunoaşterea comunităţilor româneşti în statele balcanice trebuie avut în vedere rolul Consiliului Europei în sprijinirea culturală şi politică a acestora. În cazul în care statele balcanice răspund pozitiv la recunoaşterea drepturilor minorităţilor româneşti trebuie ales un model de interes comun, respect reciproc şi beneficiu general. În acest sens ar trebui să aibă loc negocieri cu reprezentanţii statelor balcanice în privinţa stării culturale şi sociale a comunităţilor româneşti (ore în dialect, emisie la radio/tv, protecţie culturală), reciprocitate în statutul minorităţilor, biserică cu slujbă în dialect (subordonate bisericilor naţionale sau BOR).

  7. Alin zice:

    Kanun

    Kanun-ul, (Kanuni i Lekë Dukagjinit) este un cod de legi dezvoltat de Lekë Dukagjini şi folosit cu precădere în Albania de Nord şi Kosovo, începând cu secolul 15, până în secolul 20. De curând, a cunoscut o “revigorare”, după căderea regimului comunist la începutul anilor ’90.

    Acest cod de legi era unul obişnuit, transmis din generaţie în generaţie. A fost scris abea în secolul 19 de către Shtjefën Gjeçovi. Kanun-ul îi este atribuit prinţului albanez Lekë Dukagjini, însă regulile au evoluat şi codul a suferit schimbări de-a lungul timpului.

    Kanun-ul este împărţit în 13 categorii: Biserică, Familie, Căsnicie, Casă, Bunuri şi Proprietăţi, Muncă, Transferul de Proprietate, Cuvânt Dat, Daune, Infracţiuni în Atenţia Legii, Lege judiciară şi Excepţii.

    Unele dintre cele mai crude reguli ale codului, descriu cu lux de amănunt cum anume trebuiesc privite omorurile.
    Cel mai adesea, o crimă, duce la răzbunări sângeroase care durează până ce toţi bărbaţii din ambele familii implicate sunt ucişi.
    Unii, asociază kanun-ul cu vendetta italiană. În prezent, regulile kanun-ului au revenit în obiceiurile zilnice ale oamenilor, tot mai deznădăjduiţi de protectia pe care le-o oferă guvernul local şi poliţia, ambele complet lipsite de putere.
    Există organizaţii care încearcă să medieze vrajba dintre familii, încercând să-i facă să “ierte sângele” (În albaneză: me e fal gjakun), însă adesea singura scăpare a bărbatului aflat în cercul acesta, este să stea închis în casă (care este considerată un refugiu singur de kanun), sau să părăsească ţara. În albaneză, denumirea pentru vrajba de sânge este gjakmarrja.

    Primul ministru Enver Hoxha, a încercat să stopeze practicarea kanun-ului. După căderea comunismului, unele comunităţi au încercat să revigoreze vechile tradiţii, însă unele părţi din acestea au fost pierdute, lăsând temeri de a fi prost interpretate.

    În prezent, Codul Penal albanez nu conţine prevederi ale kanun-ului care au legături cu vrajba de sânge şi nici o prevedere din acest cod nu se află în sistemul legal albanez.

    Cazuri remarcabile
    În luna decembrie, în anul 2000, la Londra, un imigrant albanez a ucis un conaţional în circumstanţe neclare. După omor, nimeni nu ar fi bănuit ce dramă avea să declanşeze acestă crimă la mii de kilometri distanţă.

    Tânărul albanez provenea din zona Malësia e Madhe, din nordul Albaniei, iar familia sa locuia într-un cătun muntos în care legile nescrise ale kanun-ului, încă existau. Mai exact, provenea din familia Cefa. Cel mai cunoscut membru al acestei familii, regizorul Ndoc Cefa, era în momentul acela directorul Teatrului dramatic “Migheni” din oraşul Shkodër şi preşedintele consiliului local.
    Într-o zi, a fost înştiinţat conform unui străvechi ceremonial, că se află în cercul de răzbunări al gjakmarjjei şi este primul pe lista “neagră” a răzbunării.

    Conform kanun-ului, familia celui ucis avea dreptul să răzbune moartea acestuia, ucigând la rândul său pe unul din membrii bărbaţi ai familiei ucigaşului. Pentru viitoarea victimă, există două soluţii: fie să-şi accepte soarta şi să fie răpusă, fie să se ascundă în turnul de veghe, o instituţie care-i asigura imunitatea şi care a existat până în anii ’50 în toate satele albaneze. Iar pentru că la Shkodër nu exista un astfel de turn, Ndoc Cefa a fost nevoit să se izoleze în propriul apartament vreme de trei ani.
    În tot acest timp, a condus teatrul şi consiliul local numai prin curieri sau prin telefon !

    Indignaţi de faptul că un intelectual, un om respectabil şi cu o lungă carieră regizorală precum este Ndoc Cefa, este în pericol să-şi piardă viaţa pentru simplul motiv că a fost inclus, fără voia lui, în cercul răzbunării, un grup de artişti şi oameni de cultură din Franţa au hotărât să se implice.
    Au redactat un memoriu adresat preşedintelui Albaniei, în care i-au cerut să-l ia pe regizor sub protecţia sa.
    Tentativa nu a dat roade şi astfel, Ndoc Cefa a fost forţat să se refugieze în Statele Unite.

    • albaniaperomaneste zice:

      Da, Alin! Articol foarte bun despre Kanun-ul lui Leke Dukagjini. Insa, cand vorbeam cu cineva (un albanez care lucra cu asociatile pentru prevenirea acestui fenomen) el mi-a confirmat ca ceea ce se intample azi este o deveire esentiala a regulilor descrise la acest Kanun. Spre exemplu, cand o familie intra in gjakmarrje (luare de sange – mot a mot – razbunare) membrii acesteia sunt anuntanti de catre cei care au ceva de razbunat si nici un barbat nu va fi impuscat/omorat pe la spate. Femeile si copii sunt exclusi din gjakmarrje. Ucigasul trebuie sa fie fata in fata (sau sa-i vada fata) victimei..Aceasta este parte mediavala o societatii albaneze prin nord, insa eu stiu si cazuri care s-au intamplat si in alte zone a Albaniei. Daca te intereseaza subiectul, cauta cartea Floriile inghetate din luna martie (cred ca asta era traducerea titlului in limba romana) a lui Ismail Kadare, O alta carte a lui care este publicata in limba romana si care atinge acelasi subiect este Aprilie spart (broken April). Ambele carti sunt traduse foarte bine decatre Marius Dobrescu!

  8. Alin zice:

    Cred ca un albanez nu se poate sa nu fie interesat de conationalii lui ARBARESHI ,urmasii albanezilor refugiati in Italia dupa cotropirea Albaniei de catre turci.Iata adresa unei reviste editate de Asociatia Arbareshilor italieni.Are si referiri despre muzica si cultura specifica acestei minoritati din Italia care lupta sa supravietuiasca si sa nu fie asimilata.
    http://www.arbitalia.net/

  9. Alin zice:

    Acesta este un link despre o comunitate care a supravietuit miraculos.Audio,un interviu foarte interesant in engleza cu unul din liderii arbareshi italieni la Deutsche welle.Fotografii cu arbareshi celebri,muzica arbaresha .
    Galleria foto per Web Adobe Photoshop 6.0

    24/09/2002

    abitanti di Cara…
    Aladro Kastriota…
    CASA DE RADA.JPG
    contadina caraff…
    costume albanese…
    costume di Caraf…
    costume di gala.JPG
    costume di Piana…
    costume di Vacca…
    costume giornali…

    danza albanese.JPG
    donna albanese.JPG
    donna albanese d…
    donna all’arcola…
    DONNA COSTUME CA…
    donne velate di …
    DORA D’ISTRIA.JPG
    Epiroti.JPG
    F.CRISPI.JPG
    FAMIGLIA CARAFFO…

    FAN S. NOLI.JPG
    G. KNORR.JPG
    G.Dara.JPG
    G.De Rada.JPG
    G.DE RADA GIOVAN…
    G.K.SHANDERBEG.JPG
    G.SERENBE.JPG
    GIORGIO GUZZETTA…
    GIOVANE CARAFFOT…
    Gruppo di donne …

    Icona.JPG
    LORECCHIO,RADA.JPG
    MADONNA.JPG
    NAIM FRASHERI.JPG
    Pastorella alban…
    persone in costu…
    PIETRO CAMODECA.JPG
    Regina Skanderbe…
    sposalizio alban…
    SPOSI CARAFFOTI.JPG

    uomo di Caraffa …
    VaccarizzoACostA…

  10. Alin zice:

    Albanezii {Arbareshii}din calabria {Italia}vorbesc un dialect arhaic ce aminteste de vremuri apuse de mult .Probabil ca Artur se emotioneaa cand aude acest grai ai stramosilor lui pierduti de mult…

  11. Alin zice:

    Extraordinr folclorul acestor Arbareshi ,albanezii pierduti in Italia…

  12. Alin zice:

    Cu un folclor atat de bogat,arbareshii nu pot pieri !

  13. Alin zice:

    Ramura albanezilor refugiati in Grecia -ARVANITII.
    Un cantec reprezentativ pentru ei,foarte diferit de felul de a canta a fratilor lor arbareshi din Italia.
    Simply but beautiful !

  14. Alin zice:

    Multi arvaniti traiesc printre aromanii din Grecia ,multe din obiceiuri fiind asemanatoare.Uite un cantec aromanesc {vlah}cantat de arvaniti {albaneziii din Greia}
    Un comentariu facut de un aroman din Grecia in legatura cu acest cantec :”Cantic mushat per limba Arbanissia d’populi noastra Armaneasca. Flaminderit Shume! „Ce inseamna in albaneza „Flaminderit shume”,stie cineva ?

  15. Alin zice:

    Tu intelegi bine ce spun arbareshii si arvanitii, Artur ?Ai intalnit astfel de albanezi?Dar albanezi Cham ?Arbareshii,Arvanitii si Chamii se inteleg intre ei ?

    • albaniaperomaneste zice:

      Alin, am avut ocazia sa intalnesc doar un cuplu de arbereshi in Albania, iar majoritatea lor i-am intalnit aici, la Montreal. Multi dintre italienii de aici sunt de origina albaneza si de fiecare data cand vorbim si ne prezentam ei zic ca sunt italieni, dar cum aud ca eu sunt albanez imediat incep sa vorbeasca despre bunici lor albanezi sau parintii lor care tot vorbesc albaneza. Am mers o data la un bar, pe strada Monk, din Sud-Vestul Montrealului unde am auzit cativa „italieni” vorbind albaneza, dar mi-a fost foarte greu sa-i inteleg. Daca vorbeau rar puteam sa prind cateva cuvinte, dar doar atat…Ceea ce m-a convins de origina lor albaneza au fost numele lor de familie (Iannacchi – Janaqi in albaneza, pronuntare foarte asemanatoare; Tosque (sau Tosca) – Toska in albaneza). Pot compara limba moderna albaneza si limba arbereshe cu romana de azi si limba aromana.

      Chamii, erau localizati in mod special in Sudul Albaniei (dupa 1913 nordul Greciei) si limba vorbita de ei este foarte asemnatoare cu limba albaneza. Doi dintre prietenii mei din copilarie au fost (si sunt) chami si ne intelegam perfect cu ei. Insa, bunicii lor, care crescuse exact unde se afla Chameria aveau un accent mai puternic si foloseau anumite cuvinte arhaice care pentru noi copii erau necunoscute.

      Arvanitasii, in anul independetei Greciei prezentau aproape jumatate din populatia Atenei si erau cam toti de religiei ortodoxa. Limba vorbita de ei este foarte aproape de limba albaneza si in mod special de dialectul tosk. Am citit anumite texte in arvanita si pot zice ca inteleg cam 70-80%.

      Daca am vorbi despre asimilarea acestor populatii as zice ca arvanitasii sunt cei mai asimilati (chiar daca vorbesc limba arvanita multi dintre ei se declara si se cred greci: politicieni ca Papandreu, Venizelos, Caramnlis etc sunt de origina arvanita). Apoi sunt arbareshii iar cei mai putin asimilati sunt chamii.

  16. albaniaperomaneste zice:

    Aici este una dintre melodiile mele preferate de la o formatie de arbareshi din Italia. Cand am ascultat-o prima data am inteles doar o fraza si nu eram sigur daca toata melodia era in albaneza, asa ca le-am trimis un e-mail cerandu-le si textul. Mi-au scris inapoi in italiana si mi-au trimis si textul, care spre surprinderea mea era in arbereshe din care puteam sa inteleg destul de multe cuvinte. E-mailul lor l-au inchis cu: t’ fala ka vellezer arberesh. (in albaneza: Te fala nga vellezerit arberesh – in romana: salutari de la fratii arberesh). Sper sa-ti placa melodia.

  17. Alin zice:

    Asadar,sunt pe cal;e de disparitie ca si aromani …Vorbesc intre ei italiana sau greaca ?

  18. Alin zice:

    Formatia asta e tare.Am sa caut si alte cantece cu ei pe youtube .Vad ca si cei din Ucraina gasiti de Olivia abia mai stiu cateva cuvnte…

  19. Alin zice:

    Am gasit pe youtube alt cantec cu baietii astia arbareshi.Nu sunt rai de loc si solistul are o voce speciala.

  20. Alin zice:

    Nemaipomenit de profund cantecul acesta .Si trist !Ce spune ?

  21. Alin zice:

    Artur ,de ce isi spun chami si nu arvaniti sau albanezi ?Ce deosebiri ii face sa se simta altfel ?Din cate stiu traiesc printre albanezi traiesc si arvaniti si chami ,nu ?
    Si la noi sunt ardeleni sau banateni,dar ei nu absolutizeaza si nu se simt atat de diferiti incat sa nu-si spuna romani.Se pare ca in cazul arbareshilor,chamilor sau arvanitilor,exista constiinta apartenentei la neamul albanez ,numai ca nu o revendica decat doar atunci cand sunt intrebati punctual daca apartin albanitatii.
    La noi acest fenomen il intalnim doar in Basarabia unde,datorita politicii perfide dusa de ocupantii rusi s-a reusit dupa 200 de ani de separare fortata sa se insufle in mentalul colectiv al unei bune parti dintre basarabeni ideea ca ar fi alt popor,”norodul moldovenesc”,diferit de cel roman.S-a mers pana acolo incat li s-a bagat in cap unora ideea nazdravana ca „romanii”ar fi furat de la ei,moldovenii, limba romana si etnonimul „roman”.
    Cand aud imbecilitatea asta marturisesc ca ma apuca pandaliile …

    • albaniaperomaneste zice:

      SIngura diferenta intre chami (in albaneza cami- se pronunta ciami) si arvanitasi este ca primii n-au acceptat sa-si schimbe religia (marea majoritate sunt musulmani) si sa se asimileze de catre greci. La crearea statului grec nu exista vreo diferentiere intre aravanitasi, cami si albanezi. Toti eram albanezi! Faptul ca baza neo-elenismului si al statului grec a fost religia ortodoxa explica si politica fata de albanezii ortodocsi. Dupa greci toti ortodocsi sunt greci, inlcusiv si cei din Albania de Sud (dupa greci si eu sunt grec 🙂 ) si de aici si propaganda lor expansionista despre Epriul de Nord- Vorio Epir care include si sudul Albaniei. Insa, la aceste calcule erau inclusi si cami, care nu acceptau la ruptul capului sa-si schimbe religia. La baza acestei insistente religioase statea mai mult dorinta de a nu fi asimiliat si de a nu fi numit grec decat loialitatea fata de Allah si Mohamed. In 1944-1945, dupa terminarea Razboiului al Doilea Mondial, grecii, sub pretextul ca albanezii au fost colaboratori ai nemtilor (teza ridicata in mod halucinant si de sarbi azi) au gonit in jur de 80 000 de albanezi din regiunea Cameria. Cei care nu dorea sa plece erau omorati si femeile violate. Un numar mic s-a convertit in religia orotdoxa si traiesc si astazi in casele lor din Cameria, dar nu mai sunt recunoscuti ca albanezi. De mentionat este si faptul ca statul grec niciodata nu a construit o scoala sau sa sprijine vreodata aceasta minoritate. SIngura politica urmata de catre greci de a lungul anilor a fost asimilarea cat mai rapida a acestei populatii. Am avut o data ocazia sa vorbesc cu un arvanitas care zicea ca este grec fiindca este ortodox, deci el era constient ca relgia il facea grec, nu limba, obiceiurile etc. Si cand i-am zis ca el este albanez, nu a acceptat. Albanezii sunt musulmani, mi-a zis.

      • Alin zice:

        Teza religiei care determina nationalitatea am auzit-o si in Basarabia culmea,in cercuri proruse.
        Jegosii aia pretindeau ca ei sunt adevaratii romani pentru ca…au pastrat Ortodoxia pe stil calendaristic vechi,exact ca rusii.
        Conform acestei teorii,cine nu e ortodox pe stil vechi nu are nationalitate.
        Minoritarii polonezi ortodocsi pe stil vechi sunt adevaratii polonezi,la fel minoritatile care tin calendarul iulian in Bulgaria ,Grecia etc.sunt adevaratii reprezentanti ai natiunlor lor !Catolicii,protestantii,mahomedanii nu au nationalitate pentru ca nu sunt…crestini adevarati !
        E clar ca radacina acestei „filosofii”se afla in Grecia si urmeaza filiera bizantina ,Bizantul fiind in primul rand Imperiul crestin de Rasarit ,urmasul Imperiului Roman .
        Aceasta ideologie care impleteste actiunea Statului cu cea a Bisericii a fost perfectionata de imperialistii rusi care se vor continuatorii Imperiului Bizantin,adica „a treia Roma „.
        Fenomenul a luat amploare dupa prabusirea comunismului in Rusia ,noii „tovarasi”avand nevoie disperata sa umple golul ideologic creat de devalorizarea marxismului.In consecinta au pus in loc o Ortodoxie ritualista golita din ce in ce mai mult de sacralitate,politizata ,care are menirea sa justifice existenta imperiului caruia ii da legitimitate doctrinara justificata prin lupta pentru crestinatatea orientala.
        In toata invalmaseala asta postmarxista ,popoarele nu mai au nici un rol sub aspectul conceptual al nationalitatii ,tocmai pentru ca se pune pe primul plan religia.Astfel folosin Ortodoxia se sustine statul secular in detrimentul poporului insusi,iar in cazul Rusiei imperiul impotriva statelor si a popoarelor mai mici .

  22. Alin zice:

    Artur,am cauta pe youtube cantece sau ma rog folclor al chamilor.Nu am gasit ,dar m-am amuzat sa descopar in Indochina o populatie CHAM si muzica in limba acelor oameni.Chami albanezi nu au folclor ?Nu sunt pe youtube cantece sau documentare despre ei ?Din cate stiu ,in Turcia sunt cca un milion de suflete .Ce stim despre ei ?Statul Albanez ii ignora in aceeasi maniera in care procedeaza si Romania cu aromanii din Balcani ?

    • albaniaperomaneste zice:

      Cami albanezi au un folclor foarte frumos. Cauta Valle Came, kenge came pe youtube si ai sa gasesti multe. Despre albanezii din Turcia nu stiu multe. Ca o curiositate acum: Ali Sam Yen, fondatorul echipei Galatasaray Instambul a fost albanez, din familia lui Naim Frasheri (cel mai mare poet a Renasterii albaneze). La fel si Hakan Sucur (daca ti-l aduci aminte de atacantul turc din anii 90).

  23. Alin zice:

    Uite ca i-am gasit si pe Chamii albanezi si Chameria albaneza din nordul Greciei.Asta vara am fost in Corfu si am trecut fara sa stiu prin Chameria !Iata un filmulet in care aflam si cateva date istorice despre Chameria,tara albanezilor din Grecia.

  24. Alin zice:

    Un cantec superb de la albanezii din Grecia.Nu stiu daca vorbesc despre chami sau arvaniti,dar cantecul e foarte frumos !

    • albaniaperomaneste zice:

      Alin, aici sunt 2 melodii, iar prima cred ca este una dintre cele mai vechi melodii in limba albaneza, creata acum cateva sute de ani, cand albanezii din Morea (Peninsula Peleponez azi) erau obligati sa plece din cauza turcilor. Ei au gasit refugiu in Italia de Sud, acolo unde albanezii din Albania de astazi se adapostau si se pregatau se atace din nou turcii. Interesant este faptul ca albanezi plecati in Italia si-au pastrat pana in ziua de astazi religia, cei care erau din sud (Morea – Grecia de atunci era locuita de albanezi, turci si aromani in marea majoritate) sunt inca ortodocsi, iar cei care veneau din Nord sunt inca catolici.

      • albaniaperomaneste zice:

        Daca te intereseaza acest gen de melodii cauta pe youtube, Lirio Nushi. Este un cantaret din Albania care canta numai melodii vechi albaneze…

  25. Alin zice:

    O stire care intereseaza in cel mai inalt grad albanezii …

    Serbia îşi va depune canditatura la Uniunea Europeană

    .Serbia a decis să îşi depună candidatura de aderare la Uniunea Europeană, a declarat sâmbătă premierul Mirko Cvetkovic, exprimându-şi speranţa că acest lucru va putea avea loc până la la sfârşitul anului, transmite AFP.

    ‘Guvernul sârb a decis (…) să depună candidatura ţării la UE’, a anunţat Cvetkovic în faţa presei. ‘Aşteptăm acum ca preşedinţia suedeză în exerciţiu a UE să ne indice când această candidatură va putea fi depusă oficial’, a adăugat oficialul sârb.

    taguriserbiauniunea europeanacandidaturaMandatul Suediei la preşedinţia Celor 27 se va încheia la 31 decembrie.

    Consiliul sârb pentru integrarea europeană recomandase anterior în cursul zilei guvernului să depună până la sfârşitul anului cererea de aderare a ţării la UE.

    Potrivit presei de la Belgrad, citată de agenţia austriacă APA, preşedintele Boris Tadic ar urma să depună această candidatură marţi, la Stockholm.

    • albaniaperomaneste zice:

      🙂 Nu inteleg de ce stirea asta trebuie sa intereseze pe albanezi in cel mai inalt grad 🙂 Poate pe sarbi si prieteni lor, dar de ce pe albanezi? 🙂 Dar daca tot ai deschis subiectul UE a facut clar Serbiei ca fara recunoasterea lui Kosovo nu exista integrare in aceasta Uniune.

  26. Alin zice:

    O astfel de stire nu poate decat sa ii bucure pe albanezi pentru ca o Serbie democratica odata intrata in UE ,nu ar mai constitui o amenintare pentru Kosovo pentru cun astfel de act ar presupune renuntarea la pretentiile asupra acestui teritoriu.
    De asemenea exista stiri despre demersurile Muntenegrului de a intra in NATO si despre rolul Muntenegrului in deschiderea caii de aderare a Serbiei la Organizatia Nord-Atlantica.
    Este evident ca odata infaptuiti acesti pasi de catre Serbia ,Rusia ar ramane fara „obiectul muncii”in Balcani si ca is-ar instaura pentru prima data in ultimii 200 de ani o atmosfera pasnica si de cooperare deplina intre statele din zona.
    In orice caz evolutiile de pana acum ne indreptatesc sa fim optimisti.

  27. Alin zice:

    Artur,a aparut stirea ca astazi presedintele Serbiei Boris Tadici a depus oficial la Stockholm cererea de aderare la Uniunea Europeana.Cererea ramane in continuare legata de predarea catre tribunalul de la Haga a ultimului criminal de razboi sarb,generalul Radko Mladici care se ascunde in continuare .Cu siguranta dupa aceea situatia se va normaliza in Balcani.Eu cred in unirea Kosovo cu Albania in cadrul UE.Asa cum se prezinta acum situatia in Kosovo ,regiunea ramane nesigura si dominata de fel de fel de clanuri criminale.Cel putin despre asta aflam in presa internationala

    • albaniaperomaneste zice:

      RT – Russia Today 🙂 Nu este chiar asa de negru situatia, crede-ma. Ar fi fost bine daca babasar era aici si ne povestea realitatea…

  28. Alin zice:

    CRACIUN LUMINAT ARTUR ,TIE ,SOTIEI SI INTREGII FAMILII !CRACIUN FERICIT TUTUROR ROMANILOR SI ALBANEZILOR CRESTINI !

  29. albaniaperomaneste zice:

    Multumesc frumos Alin. Craciut Fericit si tie si sper sa petreceti cat mai frumos in familie. Astazi este o zi cand toti trebuie sa ne amintim ca suntem frati in Isus!

  30. dielli zice:

    Vroiam sa evidentiez un mare talent in lumea baletului clasic din Albania, este foarte faimoasa in Italia nu stiu daca ati auzit de ea: Anbeta Toromani, va las un video

  31. Presa basarabeana marcheaza 2 ani de independenta a Kosovo.

    http://hotnews.md/videos.hot?limit=10&page=3

  32. Rusia: Serbia va fi nevoita sa renunte la Kosovo, daca vrea in NATO

    Ambasadorul rus la NATO Dmitri Rogozin a declarat ca Serbia va fi nevoita sa renunte la Kosovo, daca doreste sa adere la NATO.
    El a precizat ca Rusia ar trebui intr-o astfel de situatie sa-si revizuiasca pozitia privitoare la Kosovo. „Nu putem fi mai sarbi decat sarbii”, a spus el, potrivit B92.

    „Nu toate membrele NATO au recunoscut Kosovo. Spania, Grecia, Romania si Slovacia nu l-au recunoscut. Dar, conform legii internationale si statutului NATO, o astfel de situatie este un obstacol in aderarea Serbiei la Alianta”, a explicat Rogozin.

    El a subliniat ca majoritatea statelor din NATO nu iti vor schimba pozitia, ceea ce inseamna ca Alianta poate accepta Serbia numai cu „granite noi”, adica fara Kosovo.

    „Belgradul ar trebui sa recunoasca oficial suveranitatea Pristinei, ceea ce va schimba si pozitia Madridului si Moscovei”, a adaugat Rogozin.

  33. Traian Băsescu a solicitat statut de minoritate naţională pentru aromânii din Albania

    Tirana, Albania/AGERPRES/miercuri, 09 iunie 2010/ –

    Preşedintele Traian Băsescu, aflat marţi într-o vizită oficială în Albania, a solicitat acordarea statutului de minoritate naţională comunităţii de aromâni din această ţară.
    “În discuţiile cu domnul preşedinte, am solicitat acordarea statutului de minoritate naţională comunităţii de aromâni din Albania. Am explicat domnului preşedinte importanţa acordată de statul român drepturilor persoanelor aparţinând minorităţilor naţionale, precum şi tratamentul de care beneficiază în România, în conformitate cu Constituţia României, minoritatea albaneză. România consideră că aromânii sunt cetăţeni loiali ai statului albanez, fapt dovedit pe parcursul istoriei”, a spus Traian Băsescu, într-o declaraţie susţinută la finele unei întâlniri cu preşedintele albanez Bamir Topi, transmisă de Administraţia Prezidenţială.
    Totodată, şeful statului a abordat în discuţiile cu omologul său albanez şi subiectul recompensării Casei Iorga de la Saranda, construită pe un teren primit de Nicolae Iorga din partea regelui Zog, ca urmare a redactării primei Istorii a Albaniei. Clădirea a fost naţionalizată în 1939.

    Sursa: http://www.timocpress.info/?p=2869

  34. Din cand in cand apar in mass media europeana discutii privind istoria Balcanului. Cea mai fierbinte tema este disputa vechie intre greci si albanezi, Exista o confuzie mare asupra originii si apartenentei popoarelor din Balcani.
    Multi pseudo- istorici au creat (prin falsuri) imaginea helenista a populatiei locale din sudul Greciei, pentru a veni in sprijinul ideologiei adoptata de Fanarioti si Patriarhia Fanarului.
    Marilor puteri (Franta, Anglia si Rusia) le-a convenit aceasta teorie atunci cand se pregateau sa imparta teritorile Imperiului Osman din Balcani.
    Acum confuzia este asa de mare si a devenit greu de acceptat ca toata istoria servita in secolul XX nu este altceva decat un produs al politicii si al intereselor geopolitice.

    Substratul Greciei moderne este albanez
    Autor : Salih Mehmeti
    Obsesia bolnava a Greciei pentru a-si insusi nu numai prezentul dar si trecutul antic este descrisa si de ziarul New York Times (1994) care se refera la pozitia Greciei ca la o ‘isterie pentru istorie’. Iar un diplomat necunoscut occidental, citat in New York Times (1995) a descris pozitia Greciei ca fiind “complet irationala”.
    Strigatele isterice ale trupelor speciale ale marinei Greciei, care in timpul paradei din 2010 spuneau “grec te nasti, grec nu poti deveni” este caraghioasa si in acelasi timp este un indicator ce ne arata ca ideologia greaca de azi habar n’are de semnificatia din antichitate a termenului “grec”, care sub niciun mod nu trebuie confundat cu cel de azi.
    Mantra exprimarii etnonationale din Grecia are la baza crearea mitului modern asa numitei “continuitate neintrerupta” istorica si culturala, unde grecii de azi nu sunt altceva decat drept urmasii lui Pericle, Platon si Solon.
    Se ajunge azi pina acolo, incat in Grecia ‘Bizantina’ se canibalizeaza si eretizeaza verbal apartenenta albaneza.
    Cu un secol inainte nu era asa.

    ‘The Atlantic Monthly’ scria: “…. nu exista nume mai nobile si mai de onoare in Atena, nu exista familii cu influenta mai mare in cercurile politice, ca cele ale conducatorilor albanezi in razboiul din 1821, cum ar fi Tombazisi, Miauli si Kundurioti” (1882:31).
    Intr-adevar, inceputul Greciei moderne este complet albanez. Oricare scriitor cronicar sau istoric din secolul nouasprezece, sublineaza in mod regulat fatada albaneza a celei care azi se numeste Grecia.
    C.M.Woodhouse scrie: “…. ma mira faptul ca acei conducatori ai apararii libertatii Greciei din acel timp, in majoritatea lor nu erau greci”
    Dupa antropologul Roger Just, majoritatea ‘grecilor’ din secolul nouasprezece, nu numai ca nu se cheamau heleni (aceasta eticheta au invatato mai tarziu de la intelectualii nationalisti), dar nici nu vorbeau greceste, in general se vorbea in diferite dialecte ale limbilor albaneze, vlaha (armani) sau slava.
    Misha Glenny, un cercetator american al Balcanului, pune in evidenta ca filohelenii din America, Britania si Europa occidentala clamau un stat liber grec; aceasta a fost o incercare romantica pentru a readuce in viata cultura helena a trecutului.
    Putini printre ei cunosteau schimbarile majore petrecute pe pamantul oraselor – state antice. Multi dintre ei au fost dezamagiti rau de lipsa similaritatii fizice cu helenii – asa cum era imaginata intruchiparea lor clasica.
    Natiunea greaca a fost creata de catre Franta, Anglia si Rusia!
    Nu a existat niciodata o natiune greaca, aceasta a fost create de marile puteri, Franta, Anglia si Rusia in colaborare cu Fanariotii si biserica ortodoxa, in sec.XIX. In acest cadru, chiar statul Grec este un produs al celor numiti mai sus.
    Cine erau Fanariotii?!
    Fanariotii erau o patura intelectuala compusa din diferite etnii ale Balcanului care foloseau limba Bisericii Ortodoxe (inventata tot de biserica bizantului, sec.IX) pentru invatatul lor. Era tocmai aceasta patura multietnica, care a format nucleul ideologic al helenismului. Teritoriile care astazi se numesc Grecia, in sec.XVIII – XIX, erau locuite in cea mai mare parte a lor de albanezi. In perioada 1821 – 1829, albanezii din Peleponez si cei din Atika etc., au luptat pentru eliberarea pamanturilor de sub ocupatia Imperiului Osman. Aceasta lupta de eliberare a fost exploatata de catre Clerul ortodox si de Marile Puteri pentru a crea un stat independent, pe care l-au numit Grecia.
    Cand a fost creata Grecia, nimeni nu a intrebat populatia de etnia pe care o avea, si astfel au fost numiti cu totii automat “populatia greaca”.
    Aceasta denumire i s-a dat poporului albanez si altor minoritati care locuiau in regiune, in asa fel incat puteau fi identificati mai usor cu grecii antici.
    Misha Glenny, in “The Balkans, Nacionalizm, War and the great powers”, pagina 26 scria: “… ani in urma, conceptul statului grec (produs al marilor puteri) nu a existat niciodata.
    Grecii nu stiau ce erau”. Mai mult, dupa antropologul Roger Just, majoritatea “grecilor” din sec.XIX, proaspat eliberati de sub ocupatia turca, nu numai ca nu se numeau heleni (titulatura inventata de Fanarioti – Sh.B. ), dar nici nu vorbeau greceste, vorbeau in limba albaneza, vlaha (aromana) si slava.

    Iliricum se intindea si in Grecia de azi, creata de marile puteri.
    Cine a creat ideologia helena, identitatea mitica greaca?!
    Cercetatorul Vamik Volkan, la “Blood Lines form Ethnikc Pride to Ethnic Terorism”pagina 121-122 spune: “britanicii, francezii si rusii doreau ca identitatea grecilor moderni sa fie helena, ca sa raspunda nostalgiei europene pentru restaurarea civilizatiei precrestine helene”.
    Intre timp, in studiul “The Greece Might Still Be Free” scrie ca “grecii moderni aveau posibilitate sa descopere singuri ce erau si sa hotarasca dupa aceea cum sa fie numiti ei si tara lor. Lumea de afara (marile puteri) a decis in locul lor, pentru ca ei sa fie numiti greci si tara lor Grecia”.
    Adica, helenismul nu este o entitate etnica si nicio identitate nationala, ci o ideologie al carei scop este sa converteasca toate etniile de acolo in greci. Acestia au fost numiti heleni, iar filozofia : helenista.
    Nu exista nicio harta antica, si nici medievala, in care sa fie stipulata denumirea Grecia, chiar si in sec. XVII – XIX se foloseau denumirile din Grecia antica. Deaceea, sub haina ideologiei helene (ca sa faca legatura dintre antichitate si epoca moderna) au fost create o natiune si un stat artificial (alcatuit din nationali albanezi si altii asimilati), denumit Grecia.
    David Holden, autorul cartii ”Greece without Columns: the making of the modern Greeks” afirma : ”pentru mine, filohelenismul este o problema de dragoste cu un vis care imagineaza ”Grecia” iar ‘grecii’ nu au un loc actual al sau ca un popor adevarat, dar au niste simboluri de o perfectiune imaginara” (1972:12). Mai departe continua: ”…statul – natiunea greaca era o fabricatie a interventiei politice occidentale – ideea fatala – cum a numito Arnold Toynbee, exclusiv un nationalism occidental care lovea traditiile multinationale ale lumii din est.
    Ridicat la o scara teoretica, era un copil al Renasterii si Rationalismului occidental”.
    Cine au fost acesti majoritari non-greci, care in mod continuu sunt observati de aceiasi occidentali si care au alcatuit “natiunea” greaca???
    George Finlay, unul dintre istorici filohelenisti inflacarati, care a participat cu arma in mana la rascoala din 1821 – 1831, da o imagine albaneza aceleia care mai tarziu s-a numit Grecia: ”Maratona, Platsea, Leuktra, Salamisi, Mantinea, Ira si Olimpia, acum sunt populate de albanezi si nu de greci.
    Chiar si pe strazile Atenei, capitala regatului grec de un sfert de secol, inca se aude copiii vorbind albaneza in tmp ce se joaca in apropierea templului Tezeu-lui” (Istia revolutii din Grecia 1861).
    Alti autori pun in evidenta majoranta albaneza in populatia oraselor principale ale Greciei acelor timpuri. Edmond About scrie in 1855: “Atena, acum 25 de ani, nu era altceva decat un sat albanez. Albanezii erau si inca sunt cei care constituie aproape toata populatia Aticii; printre cele trei categorii ale capitalei, sunt sate unde limba ”greaca” a lor abea se intelege.”
    Consulul Frantei – Puqueville vorbeste despre majoritatea albaneza a Aticii.
    Henry A. Dearborn scrie in 1819: “Elfis, aflanduse in drumul intre Megara si Atena – un sat sarac locuit de albanezii”.
    Cu alte cuvinte, bazandu-ne pe descrierile lu G.Finlay si F.Martin, albanezii populau toata Atica si Mesenia, partea cea mai mare a Beotiei, tot Salamisul, Korintul, Argolisul, si alte regiuni interiore ale Moreei (Peleponezul).
    Albanezii au luptat, iar marile puteri au castigat Grecia!
    John Hobhouse (1809), contemporan cu Bayron, vorbind despre intinderea Pasalacului lui Ali Pasa din Janina, spune ca in sud, referindu-se la o parte a Tebei, toata Negroponta (Eubeea), Livadia, Atica, zonele din jurul golfului Lepantos (Korintului) si a Moreei (Peleponezul), apartineau unuia dintre fii lui.
    Sami Frasheri in enciclopedia lui multi volume “Kamus Al-alam”, la capitolul – elemente biografice ale albanezilor renumiti, scrie ca fii lui Ali Pasa, respectiv Veli Pasa si Muhtar Pasa erau numiti ca Mytesarifi ai Atenei (Muhtar) si Moreei (Veli).
    Acest fapt dovedeste ca zece ani inaintea formarii Regatul Grec, ea se numea Albania nu numai din aspectul politic dar in mod special cel etno-lingvistic. Exista nenumarate documente etnografice ce apartin timpului, care evidentiaza caracterul albanez al locutorilor zonei unde a fost creat acest regat numit Grecia.
    Jakob Philipp Fallmerayer, calatorind prin Grecia, a intalnit in Atika Beoti, iar intro mare parte a Peleponezului – albanezi, care nu intelegeau nicio boaba greaca.
    “Daca cineva numeste aceasta tara Albania Noua, scrie autorul, va da numele ei adevarat”. Pentru el, aceste provincii ale Regatului Greciei sunt asa de legate cu helenismul, cat sunt scotieni in muntii Kandaharului si Kabulului din Afganistan.
    A.Vasilev autor al unor volume intregi despre Imperiul Bizantin scrie: ”cu toate ca teoria lui Fallmerayer in general este exclusa, si in zilele noastre este adevarat ca o mare parte a insulelor din Arhipelag si aproape toata Atica, inclusiv si la Atena – traiesc albanezi”.
    Tocmai, acest popor luptator (despre care vorbesc cu admiratie europenii timpului) va fi avangarda rascoalei care a incoronat o Grecie independenta. ”Kundurioti – scrie Misha Glenny – cea mai puternica familie de navigatori din insola Hidrei de origina albaneza, a condus un grup important al luptei pentru eliberarea tarii”.
    Woodhous precizeaza ca cel care conducea rezistenta din nordul golfului Korintului era ‘suliotul Marko Bocari urmat de o majoritate de albanezi‘.
    Lord Bayron, in timp ce cauta fapte contemporane pentru a arata ca spiritul helenic n-a disparut, s-a adresat tocmai albanezilor sulioti. In perceptia europeana de atunci, helenii antici care au iluminat civilizatia Europei, erau vazuti ca albanezii acelei perioade.
    David Roessel zice : ‘…..cind Disrael (primul ministru britanic) a facut grec eroul albanez Skanderbeg in nuvela lui – Ridicarea lui Iskander (1831), el nu a incercat sa revizuiasca istoria sau sa elimine identitatea albaneza.
    El pur si simplu nu vedea greci si albanezi ca termeni care se excludeau unul pe celalalt‘.(cartea – In Byron’s Shadow:Modern Greece in the English and American Imagination).
    Aici este de remarcat afirmatia sincera si legitima a profesorului grec Niko Dimous la un intreviu acordat pentru New York Time :’Noi vorbeam albaneza si ne numeam pe noi insine – romǎ (ro-më (alb) = sa mai traiesti) , dar mai tarziu Winkelman, Gate, Victor Hugo, Delakroiks ne-au spus – nu , voi sunteti heleni, urmasii directi ai lu’ Platon si Sokrat-, si asa ne-am facut‘ (23 iunie 2009).

    Regele Otto I poza cu fustanela albaneza.

    In afara celor spuse mai sus, in cronicile razboiului pentru eliberarea Greciei, eroii, capitania si soldatii erau albanezi. Despre aceasta vorbeste si faptul ca imediat dupa razboi, in timpul regelui bavarez Otto I, imbracamintea emblematica albaneza – cu fusta, a fost adaptata ca imbracaminte oficiala a Greciei, care este folosita chiar de catre garda militara de azi. De aceea, steagurile laudaroseniei grecilor sunt un indicator al falsitatii pretentiilor pe care le au.
    Sensul ne-grec al numelui ‘Grec’
    Insusi originea termenilor ‘Greci’ si ‘Grec’ este ilira. Majoritatea istoricilor contemporani afirma ca termenul ‘Grec’ este fara dubii legat de numele ‘ Graikhos’ ( Γραικός) pe care l-a pomenit primul Aristotel (Meteorologica I. Xiv), studiile au aratat ca acest nume se folosea de catre iliri pentru a deosebii Dorieni din Epir (pentru care se accepta in mediul istoriografic mondial ca aveau partial caracter iliric) de Graii, nume autohton pentru o populatie din Epir.
    Irad Malkin (1998), istoric de la Universitatea din Tel-Aviv , spune ca termenul ‘Graikoi’ s-a raspandit in sudul Italiei de catre Ilirii si Mesapi (Irad Malkin: The returns of Odysseus – colonization and ethnicity).
    Henry Welsford (1845) spune ca ‘ pellasgii’ au fost cei care au adus numele ‘Graikoi’ ( Γραικόi) in Italia, in acest timp, Wilhem Ihne (1871) credea ca acest lucru a fost facut de Epirioti. In acest caz, unicitatea pellasgo-iliro-epiriota este de netagaduit, tocmai datorita confuziei continue a cercetatorilor insusi, fata de istoria Pellasgilor, Ilirilor si Epiriotilor.
    George Grote in Istoria Greciei, zice ca ‘Graikoi’ erau un popor Ilir, al caror nume presupunea ‘munteni’ (George Grote: History of Greece).
    Osborn William Tancock (1874) spune ca Graecii era un trib mic asezat pe litoralul Ilir. Mai tarziu romanii vor chema toti helenii antici cu denumirea generala – Greci sau mai concret ‘Graeci’.
    Leonard Robert Palmer (1988) spune raspicat – numele ‘Graeci’ este Ilir, iar Eric Patridge (1977) il considera de ‘origine pellasge’.
    Malte Brun (1829) in timpul cercetarilor lui pentru a demostra ‘structura helenica’ a limbii albaneze spune ca ‘Graia’ (Γραία) se explica prin cuvantul albanez ‘Grua’. Si profesorul literaturii grecesti de la Universitatea din Palermo, Xhyzepe Krispi (1831) sustine descifrarea propusa de Malte Brun: ‘ Γραία’ se numea femeia batrana, dar poate sa semnifice foarte bine si pe doamna casei (gospodara), in sensul femeii cu experienta. In orice caz cuventul Grua este un cuvent foarte vechi.
    Nicholas C.Eliopoulos (2002) afirma ca, in perceptia romana, prin ‘Graeci’ se identificau cu identitatea lor matriarhala. Aceasta se intareste si prin marturiile bogate ale autorilor greco-romani care povestau ca in lumea Iliro-Epiriota exista un respect deosebit pentru genul feminin, in mod deosebit pentru sotie. William Ridgeway, istoric britanic spune ca Aristotel avea in vedere ilirii cand spune ca popoarele de luptatori si militari, in afara de Celti, au fost sub dominatia femeilor. Iliri erau sub gineokratie ( dominatia femeilor) in secolul al treila inainte de Hristos, asa ca nu trebuie sa ne suprinde ca cel mai important monarh ilir a fost femeie.

    Aceasta era Teuta, regina ilira care in 228 inainte de Hristos i-a ucis pe solii trimisi de Roma.
    In ‘Encyclopaedia Britannica’ (1911) se afirma la fel: ‘se pare ca femeile din Iliria au avut o pozitie inalta in societate si aveau chiar putere politica’. Marturia a Pseudo-Skylaksi la ‘Periplus’ (21) despre faptul ca liburni se supuneau puterii femeilor este interpretat de un sir de cercetatori contemporani ca un fel de matriarhat. Iar Stipceviq (1974) crede ca avem de a face cu ‘ramasitele unei institutii antice, radacinele careia trebuie cautate in perioda preindoeuropeane’.
    Strabon, in scrisurile lui (7.7.12) vorbeste de o casta de preoti ai Dodonei pellasgice(perioada prehelena), unde preotese erau trei femei (ὕστερον δ’ ἀπεδείχθησαν τρεῖς γραῖαι, ἐπειδὴ καὶ σύνναος τῷ Διὶ προσαπεδείχθη καὶἡ Διώνη.
    In cadrul legendelor pellasgice, mai ales in legenda lui Perseu, se pomeneste de trei zeite, numite GRAIAI, care in imaginatia mitologica se prezentau ca femei batrane, nascute batrane. Pentru a-i da legitimitate stiintifica etimologiei mai sus mentinute, unde ‘graia’ se suprapune cu ‘grua’ in albaneza, ne serveste destul textul lui Strabon (VII,2) care spune ca in limba molosilor si thesprotilor, batranele se numeau ‘ γραίας πελίας‘ (graias pelias). Cu alte cuvinte, descifrarea definitiva a numelui Grek – ‘Graikoi’ este legata de cuvantul iliro-albanez ‘gra plaka’ ca o referinta directa pentru cultul mamei si al sotiei in lumea antica pellasgo-Ilira.
    In multitudinea dialectala a limbii albaneze, gasim corespondente pentru γραίας cum ar fi de exemplu gra (in plural), graria, granimi, etc. Si mai tarziu cu etnonomul ‘grec’ sau ‘greci’ erau subintelesi in mod substantial albanezii. Un exemplu clar a fost atunci cand o localitate ‘Piana del Greci’ din Palermo in Sicilia, era locuita permanent de albanezi din ritul ortodox. Mai tarziu in jurul anilor 30 din secolul trecut, denumirea localitatii s-a schimbat in Piana degli Albanesi (Hora e Arberesheve).
    ——————————–
    Tradus de Perparim Demi:
    Nota tr.
    Cat de putin stim despre adevarata istorie, ne-am obisnuit cu politica, cu interesele lor si cu minciuna, si am uitat sa punem intrabarea – ce este real din tot ce ni se spune???.
    Steagul Greciei nu reprezinta nici un simbol al culturii stavechi a Balcanului, este pur si simplu crucea bisericii ortoxe bizantine, iar culoarea bleu se trage tot din Bizant . Imbracamintea popular a grecilor (daca scoatem din socoteala pe cea a albanezilor si a vlahilor) nu poarta nici un semn al popoarelor stravechi din regiune. Muzica greceasca iti aduce aminte de curtea imparatilor bizantini, cand se stie ca muzica autohtona este celebra polifonie, pe care o gasim in toate variantele la folclorul albanez. In muzeul Londrei si la Louvre, toate picturile realizate de celebrii pictori occidentali, care au calatorit in regiunea Greciei in sec. XVII – XIX, reprezinta numai personaje istorice albaneze sau dansatori si razboinici din Epir.
    Ce au facut ei, nu are decat un nume: furt de istorie, furt de folclor, furt de identitate nationala!!! Si ca sa faca aceasta helenizare au apelat la cele mai crude metode – crime, epurari, deportari, genocid, care au durat un secol.
    Totul a plecat de o idee romantica, a unor intelectuali occidentali pasionati de literatura antica – filoelenii.
    Info – Wikipedia:
    Regatul Greciei (limba greacă: Βασίλειον τῆς Ἑλλάδος, Vasíleion tīs Elládos) a fost un stat înființat în urma prevederilor Convenției de la Londra din 1832 a Marilor Puteri – Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei, Monarhia din iulie Franceză și Imperiul Rus. Statul a fost recunoscut internațional prin tratatul de la Constantinopol, Imperiul Otoman aceptându-i independență totală. Regatul Greciei a fost urmașul Guvernului provizoriu grec al primei Republici Elene, stabilite în timpul războiului de independență al Geciei. Regatul a durat până în 1924, când a fost abolită pentru prima oară monarhia și a fost proclamată a doua Republică Elenă. Momarhia a fost restaurată în 1935, și a durat până în 1974, când, la sfârșitul perioadei de șapte ani de dictatură militară, a fost abolită monarhia pentru a doua oară și a fost proclamată a treia Republică Elenă.
    Grecii s-au ridicat la luptă împotriva Imperiului Otoman în 1821 și au continuat lupta până în 1829. Grecia a fost condusă de contele Ioannis Kapodistrias până în 1831, când contele a fost asasinat. Din 1831, Grecia s-a scufundat în luptele unui război civil. În acest moment, Marile Puteri au hotărât să transforme Grecia în regat. În timpul Conferinței de la Londra din 1832, Regatulu Unit, Franța și Imperiu Rus au oferit tronul princepelui bavarez de 17 ani Otto din casa regală de Wittelsbach. Otto era minor în momentul în care a ajuns în Grecia, și de aceea a fost instituit un consiliu de regență, care a condus țara în numele monarhului până în 1835. După această dată, Otto a început o perioadă de conducere absolutistă, principalii săi consilieri fiind conaționali bavarezi. În acele vermuri, chiar și monarhul se autointitula „consilier șef”.
    Sursa

  35. Artur,am gasit un articol interesant despre dorinta de unire a albanezilor .Uitandu-ma pe harta am vazut cu uimire ca practic sunt toti grupati compact pe granita cu Albania.
    Sunt curios cum comentezi ce scrie aici :

    http://cersipamantromanesc.wordpress.com/2010/12/02/greater-albania-enjoys-massive-support-in-kosovo-albania-macedonia-tirana-wants-no-greater-albania/

  36. giovanotti zice:

    Iata ce spune site-ul Adevarul despre situatia actuala din Albania: „Albania ar putea avea soarta Tunisiei”:

    vicepremierului Ilir Meta (în urma difuzării unor înregistrări video în care este acuzat într-o afacere de corupţie), opoziţia socialistă a decis să cheme cetăţenii să iasă în stradă pentru a cere demisia guvernului condus de Sali Berisha. Opoziţia consideră că premierul este „arhitectul” corupţiei instituţionalizate şi că doar protestele populaţiei mai pot să-l elimine de la putere, cum s-a întâmplat în primăvara anului 1997, când Sali Berisha a fost forţat să demisioneze după scandalul prăbuşirii fondurilor piramidale care au adus ţara în faliment.

    Scandalul înregistrărilor

    Aşa cum reiese din înregistrări, Ilir Meta i-ar fi cerut fostului ministru al Economiei să desemneze în avans câştigătorul licitaţiei unei centrale electrice pentru a elimina alţi concurenţi şi a angaja un protejat al partidului condus de Meta. Discuţiile dintre Meta şi interlocutorul său au durat şapte minute, vicepremierul cerându-i explicaţii partenerului de cabinet de ce nu i-a respectat instrucţiunile. Meta îi solicitase fostului titular de la Economie să acorde o hidrocentrală companiei Gimi Egnatia, condusă de Agim Cupi. Interceptările evocă şi un beneficiu în valoare de 7.000 de euro pentru Meta, scrie „ Courrier des Balkans”. Vicepremierul l-a acuzat pe liderul Partidului Socialist, Edi Rama, că ar fi în spatele acestor înregistrări, dar a admis că acestea nu sunt trucate.

    Şomajul face ravagii

    Albania de astăzi nu este diferită faţă de Tunisia, unde un guvern autoritar şi corupt a fost răsturnat în urma unei revolte populare, scrie publicaţia albaneză „Shekulli”, citată de „Courrier International”. În Tunisia, 10 milioane de oameni se confruntă cu şomajul, creşterea preţurilor, corupţia la toate nivelurile, clientelismul politic, aroganţa puterii şi lipsa de perspectivă pentru tineri.

    Cu toate aceste probleme se confruntă şi albanezii. Tânăra generaţie albaneză are de ales între şomaj şi emigrarea în Europa. Pentru a obţine un loc de muncă trebuie să dea mită sau să se „lipească” de un partid politic, la putere dacă este posibil. Aşadar, Balcanii au şi ei «Tunisia» lor şi aceasta este Albania, notează publicaţia. La ultimele alegeri, câştigate prin manipularea rezultatelor, premierul Sali Berisha a promis 160 mii de noi locuri de muncă, salarii şi pensii mai mari, fel de fel de ajutoare, îmbunătăţirea condiţiilor de trai şi o accelerare a creşterii economice. La aproape un an de la aceste promisiuni, ţara e departe de a atinge aceste deziderate.

    Criza economică a afectat grav statul, sute de mii de albanezi şi-au pierdut locurile de muncă, mii de firme au dat faliment, preţurile la bunurile de consum şi servicii au crescut în mod nejustificat. Ca şi în Tunisia, poporul albanez nu s-a putut bucura de miracolul economic pe care Berisha susţine că l-a înfăptuit în ţară în timpul mandatului său. Şi în Albania, ca şi în Tunisia, profiturile şi alte venituri generate de economia publică şi banii contribuabililor i-au îmbogăţit pe înalţii funcţionari şi anturajul acestora. În plus a crescut monopolul guvernamental în sectoare precum energia, sănătatea, educaţia şi comunicaţiile.

    Blocaj politic

    Albania s-a împotmolit în criza politică după alegerile parlamentare din iunie 2009, câştigate de Partidul Democrat al lui Sali Berisha. Opoziţia Socialistă contestă rezultatele, boicotând Parlamentul şi refuză orice negocieri, în ciuda insistenţelor diverşilor mediatori străini. O coaliţie cu un mic partid de stânga, condus de Ilir Meta, a permis totuşi formarea acestui guvern.

  37. Ce se intampla in Albania, Artur ? O pornise foarte bine,crescuse nivelul de trai al populatiei semnificativ,se construieste intens…Uite ca acum ne vin stiri alarmante.
    Iti propun sa citesti acest articol, scris de un analist militar roman care de obicei evalueaza corect evolutiile politice si te rog sa spui ce crezi.
    Vad ca au aparut in ziare serioase din Occident stiri cu privire la implicarea la varf a unor lideri kosovari in traficul cu organe…
    De intamplat se intampla ceva,dar ce?
    Tu ce stii ?

    http://www.ionpetrescu.ro/2011/01/28/va-fi-dictatura-in-albania/

  38. CaNa zice:

    mie imi place muzica lu PONY ! mai ales dil moj dil si Hopa Hopa ! Hopa hopa.

  39. Va poropun sa cititi un articol interesant despre o analiza C.I.A. din 1971 care prevedea destyramarea Iugoslaviei si separarea Kosovo ca urmare a luptei albanezilor pentru independenta.

    http://www.dosaresecrete.ro/raport-cia-despre-dezmembrarea-iugoslaviei-din-1971-1404

  40. Artur, mi-a parvenit pe mail urmatorul text referitor la Albania, dar din pacate nu scrie sursa informatiilor pe care le cuprinde acesta.Daca e adevarat, poti numai tu sa-mi spui si daca e asa, mi-ar placea sa public aceaeste informatii pe blogul meu, cu eventuale adaugiri si observatii din partea ta, daca iti face placere.

    „Puternicele si capitalistele State Unite ale Americii ar putea lua unele lectii economice de la mica tara balcanica Albania care, timp de decenii, s-a zvarcolit sub cruda dictatura stalinista.Astazi , Albania are cea mai promitatoare economie din Europa.
    A fost singura economie din Europa care a crescut realmente”.
    Este uluitor, nu? Sa afli asemenea lucruri despre Albania !
    Dar nu cumva cel care si-a exprimat opiniile consemnate mai sus este un om dus cu capul? Vreun ziarist din gradina vreunui mogul? Care vrea sa dea bobarnace Americii si Europei Occidentale?Nu! Nu este vorba de un om dus cu capul. Ci de insusi Steve Forbes, editorul sef si proprietarul faimoasei publicatii cu acelasi nume, fondata in 1917 si care are sediul principal la New York .

    Este publicatia de referinta pentru analizele economice si politice pe care le avanseaza societatii.

    Iar primul ministru al Albaniei, Sali Berisha, a fost invitat in birourile Forbes pentru a prezenta cifre si informatii de alta natura privind miracolul numit Albania .

    In 1992, venitul pe cap de locuitor era de doar 200 de dolari. Astazi el depaseste 3.500 de dolari.

    Si este in plina ascensiune. Tara se schimba cu repeziciune. Cum Dumnezeu s-a intamplat aceasta minune in Albania ? Si de ce nu se intampla si in Romania ? De ce Albania a decolat si se inalta in ritm ametitor, in timp ce Romania , dupa zece ani de crestere, s-a prabusit? Unde este diferenta? Nu e deloc dificil sa observam diferenta.

    In Albania exista o taxa unica de impozitare. De numai 10%. Si, atentie! Aceasta taxa de numai 10 la suta este atat pe veniturile personale, cat si pe cele din afaceri.

    Si un singur impozit pe salarii. Care s-a micsorat de la 35 la 15 la suta.
    In Romania , pentru un salariu de 1.000 de lei mai platesti, tu salariat si tu intreprindere,statului , inca 680 de lei. In Albania platesti doar 150 de lei.

    Asta, evident, contribuie, pe de o parte, la cresterea consumului, pe de alta parte, la dinamizarea activitatilor economice, la largirea bazei de impozitare si, nu in ultimul rand, la eliminarea muncii la negru si la dimininuarea evaziunii fiscale.

    In Albania TVA-ul este de 10 la suta.
    In Romania TVA-ul este de 24 la suta, unul dintre cele mai mari din Europa. Mai ales daca tinem cont de faptul ca limita maxima admisa in Uniunea Europeana este de 25 la suta.

    Statele care se duc cu TVA-ul in sus pierd bani la buget.
    Statele care se duc cu TVA-ul in jos castiga bani la buget. Pare un paradox. Dar nu e.
    De fapt, TVA-ul redus, ca si impozitele reduse pentru firme si salarii largesc baza de impozitare.
    Colectezi mai putin de la mai multi si, in final, bugetul de venituri al statului devine mai mare.
    In Albania , sistemul judiciar este independent. Independenta este garantata.
    In Romania , sistemul judiciar este dependent. Este subordonat presedintelui, primului-ministru si ministrului Justitiei.

    In Albania a intrat in vigoare o lege, acum 4 ani, care obliga toate constructiile noi, inclusiv statiile de benzina, sa aiba incluse echipamente ce folosesc energii regenerabile: panouri solar-termale, panouri fotovoltaice, pompe de caldura, instalatii eoliene, etc.

    Si mai exista o diferenta. Guvernul, in Albania , a rezolvat definitiv problema proprietatii.Ceea ce a fost de restituit s-a restituit si o lege speciala
    garanteaza acum toate drepturile derivand din calitatea de proprietar.

    Dar diferenta diferentelor este alta : Albania nu a recurs la sprijinul FMI.
    Si nici nu a implementat ideile contabililor acestei banci mondiale. ”
    Ei, ce parere ai ?

    • albaniaperomaneste zice:

      Salut Alin! Am primit si eu acum ceva timp acest e-mail, dar nu l-am trimis mai departe. Daca eu ca albanez, nu am facut treaba asta, este lesne de inteles ca am avut un motiv serios si explic:
      1. Articolul este o poveste care are multe neadevaruri printre care:
      – PIB-ul Albaniei in 1992 nu a fost de 200 USD/cap de locuitori, ci 817. Acum PIB-ul este undeva intre 8000-9000 USD/cap de locuitori si nu 3 500 cum zice articolul/ Deci, cel care l-a scris s-a informat foarte prost 🙂
      – TVA-ul si impozitul la salarii intradevar este mai mic decat in Romania (asa au fost intotdeauna), dar asta nu inseamna ca statul culege mai multi bani de la companii. Cei care platesc sigur aceste impozite sunt salariatii, firmele, in mod special cele mari gasesc cai mai putin ortodoxe ca sa scape de plata catre stat a taxelor cuvenite.
      – In Albania, in ultimii ani a fost o crestere constanta (mica) de salarii si de pensii, dar asta mai mult din cauza inflatie si absolut deloc din cauza bugetului mai mare care a avut la dispozitie guvernul Albaniei. Din pacate, in ultimii ani, bugetul Albaniei a fost finantat prin cresterea datoriei interne, care pentru moment reprezinte in jur de 60% din PIB-ul tarii, deci este o cifra alarmanta pentru o economie mica ca ceea a Albaniei.
      2. Sistemul judiciar in Albania este destul de corupt si foarte depedent de politica. Nu stiu in ce masura daca ar fi sa compar cu Romania, dar cert este ca desi au existat mai multe acuzatii de coruptie pentru politicieni, nici unul dintre acestia nu a ajuns in fata justitiei. In momentul de fata, fostul vice-prim ministru este cercetat pentru coruptie si toate lumea asteapta cu sufletul la gura dezolvatarea procesului sau pentru a vedea daca in Albania intradevar exista un stat al justitiei sau toate aceste cuvinte frumoase sunt propaganda ieftina…O sa vedem. Timpul ne va arata.
      3.Ce mai tare gluma din articol este legata de problema proprietatii. In Albania aceasta problema este in proportie de 75% nerezolvata si reprezinta poate cea mai mare piedica pentru investitile straine in Albania. Legi exista, dar aplicarea lor lasa foarte mult de dorit.
      4. Despre FMI, ce sa zic. Acum 2 saptamnii primul ministru al Albaniei a refuzat sfatul FMI-ul pentru a mentine salariile si pensiile la aceasi nivel cu cel din 2010 si a fost refuzat. Prmul ministru este gata sa se indatoreze pentru o crestere de 2-4% a salarilor si pensilor. In opinia mea, acest lucru este negativ pentru economia tarii, de aceea pot zice ca nu este intotdeauna bine sa refuzi sfatul FMI-ului 🙂

      Mersi de articol si ma bucur sa vad ca blogul iti merge destul de bine~!

      Artur

  41. Asadar am facut bine ca m-am interesat ,inainte de a-l publica…Daca ai un articol privitor la Albania, care sa contribuie la o mai buna informare a romanilor, te rog sa mi-l indici.
    Nu de alta,dar sunt convins ca trebuie sa fim la curent cu ce se intampla la albanezi,iar albanezii sa afle ce mai e pe la noi.
    E enervant sa vad ca stim mai multe lucruri despre Australia, decat despre Albania, de care ne leaga totusi doua milenii de istorie.
    Astept asadar sa aflu noutati despre tara ta ca sa le public pe blogul meu care a ajuns la 500 de mii de accesari in aceste 15 luni de cand a aparut.

  42. Artur,daca te intereseaza ,gasesti ultimul numar al revistei bilingve albanezo -romane intitulata „Albanezul”aici :

    http://analizesifapte.files.wordpress.com/2011/06/revista-albanezulcu-mariana-braescu.pdf

    • albaniaperomaneste zice:

      Multumesc frumos Alin pentru link! Chiar au trecut multi ani de cand am citit pentru ultima data Albanezul…

    • Alex Lupu zice:

      Pare a fi o revista frumoasa care seamana cu alea de pe vremea Comunismului ce contineau informatii educative , scrise frumos si placut , fara cancan si fata de la pagina 5
      Erau adevaratele reviste

      Nu am auzit nici vazut vreodata Albanezul dar as cumpara cu placere cum as gasi-o

      • Androushka (Co-administrator www.albaniaperomaneste.com) zice:

        Daca nu ma insel, revista „Albanezul” o poti primi gratuit in format electronic, o sa ma interesez.

      • Androushka (Co-administrator www.albaniaperomaneste.com) zice:

        Mie imi placea „Uniunea Sovietica”, era faina de tot revista aia, ai prins-o?

        • Alex Lupu zice:

          Am uitat ca am scris ceva si aici
          Ar trebui sa ma dati afara ca scriu peste tot mi-am luat-o in cap 😀

          Nu…cred ca nu , erau niste reviste de vremea comunismului care le tin minte pastrate la bunici la tzara dar nu stiu daca se mai publicau , eram foarte mic de ani atunci
          Din ceea ce-mi amintesc era ceva care se numea Flacara parca , ceva cu pioneri si alte chestii de astea

  43. Mircea Pelea zice:

    Cred cu toata convingerea ca Albania este una din cele mai frumoase tari din vestul Balcanilor si nu numai.Am calatorit foarte mult in lume, dar, de multa vreme, imi doresc un sejur in aceasta tara.

    Cu siguranta voi ajunge cat de curand in „tara cuibului de vulturi”.
    Astept cu mare nerabdare sa cunosc geografia si istoria acestei tari-bijuterie a Europei.

    Doresc tuturor celor ce calatoresc in aceasta frumoasa tara sedere cat mai placuta !

    prof. Mircea PELEA
    jurnalist tv

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s