Orasul Berat, numit si orasul celor 1 000 de ferestre se afla in sudul Albaniei si este unul dintre cele mai importante si mai vechi centre culturale ale tarii. Cetatea a fost construita sub forma de triunghi, la o inaltime de 187 m, pe malul drept al raului Osum. Prin proiectare si pozitie, cetatea si-a asigurat o aparare excelenta. Perimetrul zidurilor este de 1400 m, latura estica fiind de 620 m, iar celelalte doua sunt egale, de respectiv 410 m, ea avand in trecut 24 de turnuri de aparare. Etapele construirii sale au fost diferite, primele elemente datand din sec. 4 i. Hr., iar ultimele din perioada lui Ali Pasha Tepelena (1813-1821). In interiorul cetatii cu o suprafata de 9.6 ha, se afla cateva biserici, unele in ruina, saraiele (palate, asezaminte, n.a.) turcesti, ruinele a doua moschei, rezervoarele de apa (sarangea), piata Sallabanda, meidanul (piata mare) etc. In interiorul cetatii se afla o retea intreaga de strazi si ulite, case de locuit, gradini si livezi, toate acestea alcatuind cartierul numit Cetate. Intregul ansamblu are patru porti, cea mai interesanta prin prisma elementelor care o decoreaza fiind cea de sud-est. Trecand de acesta poarta ajungi la o curte fortificata, dupa care urmeaza o a doua poarta, decorata cu o monograma din caramizi rosii, datand din epoca bizantina. Este asa-numita „Poarta a lui Mihal Comnenul”.
Cetatea Berati, vedere aeriana. Sursa: Agencia Telegrafike Shqiptare.
Cetatea Berati, vedere aeriana. Sursa: Agencia Telegrafike Shqiptare.Asedii celebre
De-a lungul istoriei, cetatea Berat a cunoscut numeroase asedii, care i-au obligat pe guvernatorii locali si pe comandantii militari sa ia masuri pentru refacerea ei conform tehnicilor vremii. Dupa Titus Livius, in timpul razboiului romano-macedonean din anul 200 i.Hr., armata romana a inconjurat Antipatrea: „Consulul roman Sulpicius l-a trimis impotriva cetatii pe legatul sau Lucius Apustius, care i-a ucis pe toti locuitorii de peste 16 ani, a lasat trupele sa prade orasul, a distrus zidurile si a dat foc cetatii”. Un alt asediu celebru al cetatii Berat, a avut loc in Evul Mediu a lasat urme adanci asupra cetatii. Este vorba despre asediul din 1280, la care Carol de Anjou, regele Neapolului, a adus cu sine circa 8000 de soldati, pedestrasi, arcasi etc. Acestia au folosit in timpul asediului catapulte si alte masini de razboi, ba chiar si „focul grecesc”, o inventie prin care Constantinopolul a reusit sa se apere de arabi. In ciuda faptului ca au aruncat in lupta numerosi soldati si au folosit o tehnica de razboi moderna, dupa 6 luni de asediu, anjuinii nu au reusit sa cucereasca decat zona exterioara a cetatii. Fortificatiile puternice si garnizoana bizantina, la care s-a adaugat si populatia locala, au reusit sa tina in loc, pret de zece luni, puternica armata a lui Carol. Capturarea in cursul unei lupte a comandantului anjuin Hugo de Suli a pus capat unei batalii pe care cronicile vremii au considerat-o drept o minune a tacticii militare bizantine.
Un alt asediu celebru a fost acela din 1356, dus de urmasul tarului Stefan Dushan, Urosh. Un document de epoca (provenit din arhivele manastirii Sf. Gheorghe) descrie astfel batalia: „Cand sarbii au cucerit Beratul, au jefuit si au spanzurat in toata zona exterioara a cetatii, dar citadela nu au luat-o”.
In anul 1438 cetatea este din nou asediata. In cursul rascoalei din 1433-1435, Teodor Muzaka cel Tanar a recucerit cetatea Berat de la turci si a reusit sa refaca principatul stramosilor sai. Trei ani mai tarziu insa, turcii asediaza din nou cetatea, folosind pentru prima oara artileria. Suparat ca nu a reusit sa o cucereasca, comandantul turc Turhan Pasa, a pradat si ucis fara mila cam toata suflarea omeneasca din zona Myzeqe, unde se spune ca a ridicat o piramida de capete taiate.
La 26 martie 1451, intre Skanderbeg si regele Neapolului, Alfons V, a fost semnat Tratatul de la Gaeta, prin care regele se obliga sa acorde sprijin material si financiar albanezilor pentru continuarea luptei cu Imperiul otoman. Prin acelasi tratat, Alfons lua asupra sa chiar si eliberarea tuturor teritoriilor albaneze supuse de catre turci. O parte dintre teritoriile eliberate aveau sa fie administrate de statul italian al Neapolului, iar o alta de guvernatorii locali. Prima localitate care, conform planului comun avea sa fie eliberata era Beratul, important atat pentru pozitia sa strategica si economica, dar si pentru faptul ca era cel mai important bastion turcesc pe teritoriul albanez.
Batalia pentru Berat
Berat era centrul principatului lui Teodor Muzaka, fidel aliat al lui Skanderbeg si membru al Ligii de la Lezha. Desi a reusit sa elibereze principatul in anul 1443, in 1450 Muzaka ii cauta lui Skanderbeg sprijin in fata pericolului otoman iminent. In aceasta situatie, Skanderbeg l-a trimis in ajutorul pe capitanul Pal Maneshi insotit de 800 de osteni. Cu toate acestea, turcii au reusit sa cucereasca cetatea prin viclesug, Pal Maneshi a fost luat prizonier, iar Teodor Muzaka, batran si bolnav, a fost ridicat din pat si spanzurat. Prin recucerirea principatului, turcii au reusit sa opreasca valul miscarilor de eliberare in directia sudica. Dar situatia nu putea ramane asa. Alianta napolitano-albaneza a reusit sa trimita in zona Berat o armata albaneza de 15.000 de oameni, formata din 8.000 cavaleristi si 7.000 pedestrasi, in fruntea careia se afla chiar marele Skanderbeg. Alaturi de acestia se mai aflau si 500 de militari trimisi de regele Alfons V, in special artileristi (Cf. M. Barleti, Historia e Skenderbeut). Aliatii au inconjurat cetatea si au inceput un bombardament intens care a distrus o parte din ziduri. Alarmata, garnizoana turca formata din 1.000 de militari a cerut un armistitiu de 30 de zile, promitand ca in urma acestuia va preda cetatea, dar aliatii au fost de acord cu un armistitiu de doar doua saptamani. In timpul acesta, sultanul Mahomed II, care se afla la Fushe-Kosova, a trimis spre Berat o armata formata din 40.000 de calareti in frunte cu Isa Bei Evreniozi, Hamza Bei si Sebali Pasa. Din tabara de la Fushe-Kosova, unitatile otomane de cavalerie au trecut prin Kaçanik, valea Vardarului, campia Korcei, Moscopole, Dobrenje, Qafa e Dardhes, Vodica si au ajuns in Berat. In dupa amiaza zilei de 26 iulie, circa 4.000 de osteni albanezi, aflati in refacere pe valea raului Osum, au fost luati pe nepregatite de cavaleria turca si macelariti. Interventia lui Skanderbeg si a lui Gjiergj Arianiti s-a dovedit tardiva, cronicile afirmand ca apele raului se inrosisera de sangele ostenilor surprinsi si ucisi de catre turci. Intreaga tabara aliata, cu tunuri, rezerve, arme si mijloace tehnice a cazut in mainile turcilor, care nici nu se asteptasera la o victorie atat de rapida. Astfel, cetatea Berat a ramas in continuare in mainile osmanilor. Exista opinii conform carora acordarea termenului de doua saptamani garnizoanei turce in vederea predarii cetatii ar fi fost o grava eroare tactica, care i-ar fi demobilizat pe aliati si ar fi permis fortelor otomane sa contraatace. Batalia de la Berat a fost cea mai sangeroasa infrangere din istoria celor 25 de ani de conflicte armate albanezo-turce. Lovitura cea mai dura a primit-o armata albaneza, care a pierdut circa 5.000 de oameni, considerati nucleul sau permanent. Urmarile acestei infrangeri au fost catastrofale: a fost rupta alianta cu regele Neapolului si au reinceput conflictele cu Venetia, la care s-a adaugat tradarea unei parti a feudalilor albanezi, ceea ce slabit si mai mult rezistenta in fata ofensivei otomane. Si totusi, tocmai atunci cand curtile europene isi pierdusera increderea in steaua norocoasa a „Atletului lui Dumnezeu”, nu au trecut mai mult de sapte luni si geniul militar al lui Skanderbeg si-a spus din nou cuvantul. In batalia de la Oranik, fortele albaneze au infrant si masacrat o armata turca de 10.000 de oameni.
Material realizat prin amabilitatea lui Alin,
Multumim!
P.S „Albaniaperomaneste” va recomanda o prezenta romaneasca (bucate si ospitalitate albaneza) in orasul Berat, „Guva Mangalem” (hotel-restaurant), proprietara fiind din Romania. Veti fi primiti cu mult drag 🇦🇱🇷🇴.
Guva Mangalem
https://www.booking.com/hotel/al/guva-mangalem.html
DESPRE ALBANIA...IN LIMBA ROMANA 
Berat este un loc important in Albania , putea fi enumerat printre cele principale dupa parerea mea
Sunt curios daca una din casele astea sunt si de vanzare sau doar de locuit
Frumos este Berat de locuit pe timp de iarna cred eu pentru ca nu are iesire la mare , ar fi greu de rezistat vara fara plaja si baie dar este foarte frumos pentru mine si va fi printre primele locuri de vizitat
ce capitală are albania .. ce limbă se vorbește în albania
Capitala Albaniei este Ciumbahumba iar limba oficiala este papuasa, pe care intamplator am invatat-o si eu :))). Principala activitate a albanezilor este datul cu Mercedesul in gropi si cu bata-n balta. Am auzit ca niste veri de-ai nostri de la Caracal s-ar fi rasturnat cu caruta…..
Articol adus de Alin. Multumesc!
Batalia pentru Berat
Cetatea
Este unul dintre cele mai importante monumente istorice din Albania. Cetatea a fost construita sub forma de triunghi, pe o inaltime de 187 m, pe malul drept al raului Osum, dominandu-i valea. Prin proiectare si pozitie, cetatea a asigurat o aparare excelenta. Perimetrul zidurilor este de 1400 m, latura estica fiind de 620 m, iar celelalte doua sunt egale, de respectiv 410 m. Cetatea a avut 24 de turnuri de aparare. Etapele construirii sale au fost diferite, primele elemente datand din sec. 4 i. Hr., iar ultimele din perioada lui Ali pasa Tepelena (1813-1821). In interiorul cetatii, cu o suprafata de 9.6 ha, se afla cateva biserici, unele in ruina, Saraiele (palate, asezaminte, n.a.) turcesti, ruinele a doua geamii, rezervoarele de apa (sarangea, tc.), piata Sallabanda, meidanul (piata mare) etc. In interiorul cetatii se afla o retea intreaga de strazi si ulite, case de locuit, gradini si livezi, toate acestea alcatuind cartierul Cetate. Intregul ansamblu are patru porti, cea mai interesanta prin prisma elementelor care o decoreaza este cea de sud-est. Dupa ce ai depasit-o, ajungi la o curte fortificata, dupa care urmeaza o a doua poarta, decorata cu o monograma din caramizi rosii, datand din epoca bizantina. Este asa-numita „Poarta a lui Mihal Comnenul”.
Asedii celebre
De-a lungul istoriei, cetatea Berat a cunoscut numeroase asedii, care i-au obligat pe stapanitorii locali si pe comandantii militari sa ia masuri pentru refacerea ei conform tehnicilor vremii. Dupa Titus Livius, in timpul razboiului romano-mace¬do¬nean din anul 200 i.Hr., armata romana a inconjurat Antipatrea: „Consulul roman Sulpicius l-a trimis impotriva cetatii pe legatul sau Lucius Apustius, care i-a ucis pe toti locuitorii de peste 16 ani, a lasat trupele sa prade orasul, a stricat zidurile si a pus foc cetatii”. Un alt asediu celebru al Beratului, din evul mediu de aceasta data, si-a lasat urmele asupra cetatii. Este vorba de asediul din 1280, la care Carol de Anjou, regele Neapolului, a adus cu sine circa 8000 de soldati, pedestrasi, arcasi etc. Ei au folosit in timpul asediului catapulte si alte masini de razboi, ba chiar si „focul grecesc”, o inventie prin care Constantinopolul a reusit sa se apere de arabi. In ciuda faptului ca au aruncat in lupta trupe numeroase si o tehnica de razboi moderna, anjuinii nu au reusit dupa sase luni de asediu sa cucereasca decat zona exterioara a cetatii. Fortificatiile puternice si garnizoana bizantina, la care s-a adaugat si populatia locala, au reusit sa tina in loc, pret de zece luni, puternica armata a lui Carol. Capturarea in cursul unei lupte a comandantului anjuin Hugo de Suli a pus capat unei batalii pe care cronicile vremii au considerat-o o minune a tacticii militare bizantine.
Un alt asediu celebru a fost acela din 1356, dus de urmasul tarului Stefan Dushan, Urosh, impotriva cetatii Berat. Un document de epoca (provenit din manastirea Sf. Gheorghe) descrie astfel batalia: „Cand sarbii au cucerit Beratul, au jefuit si au spanzurat in toata zona exterioara a cetatii, dar citadela nu au luat-o”. Un alt asediu infruntat cu succes de cetate a fost acela din 1438. In cursul rascoalei din 1433-1435, Teodor Muzaka cel Tanar a recucerit cetatea Berat de la turci si a refacut principatul stramosilor sai. Trei ani mai tarziu insa, turcii asediaza din nou cetatea, folosind pentru prima oara artileria. Iar daca nu a reusit sa o cucereasca, comandantul turc Turhan Pasa a pradat si ucis in zona Myzeqe, unde se spune ca a ridicat o piramida de capete taiate.
La 26 martie 1451, intre Skanderbeg si regele Neapolului, Alfons V, a fost semnat Tratatul de la Gaeta, prin care regele se obliga sa acorde sprijin material si financiar albanezilor pentru continuarea confruntarilor cu Imperiul otoman. Prin acelasi tratat, Alfons lua asupra sa chiar si eliberarea tuturor teritoriilor albaneze supuse de turci. O parte dintre teritoriile eliberate aveau sa fie administrate de statul italian al Neapolului, iar o alta de stapanitorii locali. Prima localitate care, conform planului comun, avea sa fie eliberata era Beratul, important atat pentru pozitia sa strategica si economica, dar si cel mai important bastion turcesc pe teritoriul albanez.
Batalia pentru Berat
Berat era centrul principatului lui Teodor Muzaka, aliat al lui Skanderbeg si membru al Ligii de la Lezha. Desi a reusit sa elibereze principatul in 1443, in 1450 Muzaka a facut apel la Skanderbeg pentru sprijin in fata pericolului otomane iminent. In aceasta situatie, Skanderbeg l-a trimis in ajutorul Beratului pe capitanul Pal Maneshi cu 800 de osteni. Turcii au reusit totusi sa cucereasca cetatea prin viclesug, Pal Maneshi a fost luat prizonier, iar Teodor Muzaka, batran si bolnav, a fost ridicat din pat si spanzurat. Prin recucerirea principatului, turcii au reusit sa opreasca valul miscarilor de eliberare in directia sud. Dar situatia nu putea ramane asa. Alianta napolitano-albaneza a reusit sa expedieze in zona Berat o armata albaneza de 15.000 de oameni, formata din 8.000 cavaleristi si 7.000 pedestrasi. In fruntea ei se afla Skanderbeg. Alaturi de acestia se aflau si 500 de militari trimisi de regele Alfons V, in special artileristi (Cf. M. Barleti, Historia e Skenderbeut). Aliatii au inconjurat cetatea si au inceput un bombardament intens, care a distrus o parte din ziduri. Alarmata, garnizoana turca formata din 1.000 de militari a cerut un armistitiu de 30 de zile, promitand ca in urma acestuia va preda cetatea, dar aliatii au fost de acord numai cu doua saptamani. In timpul acesta, sultanul Mahomed II, care se afla la Fushe-Kosova, a trimis spre Berat o armata formata din 40.000 de calareti, in frunte cu Isa Bei Evreniozi, Hamza Bei si Sebali Pasa. Din tabara de la Fushe-Kosova, unitatile otomane de cavalerie au trecut prin Kaçanik, valea Vardarului, campia Korcei, Moscopole, Dobrenje, Qafa e Dardhes, Vodica si au ajuns la Berat. In dupa amiaza zilei de 26 iulie, circa 4.000 de osteni albanezi, aflati in refacere pe valea raului Osum, au fost luati pe nepregatite de cavaleria turca si macelariti. Interventia lui Skanderbeg si a lui Gjiergj Arianiti s-a dovedit tardiva, cronicile afirmand ca apele raului se inrosisera de sangele ostenilor surprinsi de turci si ucisi. Intreaga tabara aliata, cu tunuri, rezerve, arme si mijloace tehnice a cazut in mainile turcilor, care nici nu s-au asteptat la o victorie atat de rapida si de completa. Astfel, cetatea Berat a ramas pe mai departe in mainile osmanilor. Exista opinii conform carora acordarea termenului de doua saptamani garnizoanei turce in vederea predarii cetatii ar fi fost o grava eroare tactica, care i-ar fi demobilizat pe aliati si ar fi permis fortelor otomane sa contraatace.
Infrangerea de la Berat a fost cea mai sangeroasa infrangere din istoria celor 25 de ani de conflicte armate albanezo-turce. Lovitura cea mai dura a primit-o armata albaneza, care a pierdut circa 5.000 de oameni, considerati nucleul sau permanent. Urmarile acestei infrangeri au fost catastrofale: a fost rupta alianta cu regele Neapolului si au reinceput conflictele cu Venetia, la care s-a adaugat tradarea unei parti a feudalilor albanezi, ceea ce slabit rezistenta in fata ofensivei otomane. Si totusi, tocmai atunci cand curtile europene isi pierdusera increderea in steaua norocoasa a „Atletului lui Dumnezeu”, nu au trecut mai mult de sapte luni si geniul militar al lui Skanderbeg si-a spus din nou cuvantul. In batalia de la Oranik, fortele albaneze au infrant si masacrat o armata turca de 10.000 de oameni.