1.253 de gânduri despre „DATE GENERALE”

1. Alin decembrie 2, 2009 la 15:12

   Artur,romanii chiar ca nu au nimic cu strazile albaneze pentru ca nici Romania nu sta extraordinar la acest capitol.Articolul este in general echilibrat si face referire la declaratiile altora despre Albania.De asemenea vad ca subliniaza ceea ce spun si eu si ceilalti romani{putini}care stim ceva mai multe depre mandra ta patrie.Printre altele se arata ca noi si voi avem multe in comun,inclusiv legatura istorica de sange.Multi romani nu stiu asta,dar tot mai multi stiu deja .

   Răspunde ↓
   1. albaniaperomaneste Autor postdecembrie 2, 2009 la 17:23

      Alin, ma refer la jurnalistii romani, care habar nu au de Albania si scriu ce le trece prin minte. Ok, scrii de straziile Albaniei din 1990, dar situatia s-a schimbat mult. Cat despre citarea Lediei Musat si folosirea cuvintelor ei la acest articol, ar fi mai bine sa citesti comentariul ei despre „munca” facuta de ziarista. Zic „munca” ca vad ca mi-a copiat un paragraf din blog 🙂

      Răspunde ↓
2. Ella decembrie 2, 2009 la 11:09

   http://www.evz.ro/articole/detalii-articol/877768/Albania-tara-abia-iesita-din-Evul-Mediu/

   Răspunde ↓
   1. albaniaperomaneste Autor postdecembrie 2, 2009 la 12:23

      Nu stiu ce au romanii cu strazile Albaniei 🙂 . Sau cu r-ul slab pronuntat la albaneza 🙂 (cei care stiu albaneza isi dau seama ca nu exista prostie mai mare). Ella am citit articolul acesta dimineata si chiar ca m-am amuzat. Nu ma opresc la orice capodopera scris acolo (vad ca si Ledia Musat a comentat articolul) dar imi face placere sa citez albaniaperomaneste.wordpress.com: „Putina lume, atat in Albania cat si in Romania stie ca imnul Albaniei este compus de marele compozitor roman: Ciprian Porumbescu. Inainte de proclamarea independentei, in 1912, Aleksander Stavre Drenova, un mare patriot albanez care a trait in Romania, il roaga pe amicul sau Victor Eftimiu (de origina albaneza) sa-l ajute sa gaseasca o melodie pentru imnul Albaniei. Victor Eftimiu, l-a rugat pe bunul sau prieten Ciprian Porumbescu sa compune o melodie pentru Albania si Ciprian Porumbescu in cateva zile a oferit muzica superba care este si in ziua de astazi imnul Albaniei.”

      si Evenimentul Zile, Mariana Apostol: „Nu mulţi ştiu că imnul Albaniei este compus de marele compozitor român Ciprian Porumbescu. Înainte de proclamarea Independentei, în 1912, Aleksander Stavre Drenova, un mare patriot albanez care a trăit în România, l-a rugat pe amicul său Victor Eftimiu să-l ajute să găsească o melodie pentru imnul Albaniei. Eftimiu l-a rugat pe bunul său prieten Ciprian Porumbescu să compună o melodie pentru Albania, iar Ciprian Porumbescu a oferit muzica în câteva zile, care este şi în ziua de astăzi imnul Albaniei. „

      Ok! Recunosc, textul meu are nevoie de cateva modificari gramaticale 🙂

      Răspunde ↓
3. Baki Ymeri decembrie 1, 2009 la 21:55

   Fahri Balliu: Sinistra doamnă
   (Văduva dictatorului albanez Enver Hoxha)

   Cartea a fost tradusă în limba română de Tiberius Puiu. Lansarea a avut loc în cadrul Târgului de carte, Gaudeamus, din Bucureşti, în prezenţa autorului şi a unui public numeros: români, aromâni şi albanezi. Au fost prezenţi, diplomatul român Gheorghe Bucura, reprezentanţi ai diplomaţiei albaneze, liderul spirtual al comunităţii albaneze, dr. Gelcu Maksutovici, Vladimir Tismăneanu etc. (Baki Ymeri)
   Fahri Balliu (n. 1956, Elbasan), scriitor şi jurnalist albanez, licenţiat al Facultăţii de Istorie-Filozofie din cadrul Universităţii Tirana. De-a lungul vremii a semnat cărţi de povestiri şi scenarii de filme, numeroase articole pe teme literare şi artistice, dar şi romanul Panteoni i zi (Panteonul negru), un rechizitoriu la adresa dictaturii comuniste. La începutul anilor ’90 a participat activ în presa de opoziţie cu orientare de dreapta. A fost diplomat în cadrul Ministerului Afacerilor Externe, Direcţia pentru diasporă, şi în cadrul Ambasadei Albaniei la Skopje, iar pentru o perioadă a fost redactor-şef al agenţiei albaneze de ştiri ATSH. În 1997 a fondat ziarul 55 din Tirana, iar în 1998 – editura cu acelaşi nume. În anul 2000 a înfiinţat Institutul de cercetări politice „Alcide de Gasperi“, al cărui director executiv este în prezent. Institutul organizează seminarii şi simpozioane ştiinţifice, la care iau parte intelectuali albanezi şi străini. Activitatea institutului este legată în principal de aspiraţiile teritoriilor locuite de albanezi de a se integra în NATO şi Uniunea Europeană, ca şi de spiritualitatea europeană, cu îndelungi tradiţii în Albania. Monografia Sinistra Doamnă, văduva dictatorului albanez Enver Hoxha, publicată pentru prima dată în 2005, a devenit un bestseller, fiind tradusă în limbile franceză, macedoneană şi engleză. (Humanitas, Istorie / Colectia: Istorie contemporana) „În întunecata galerie a soţiilor de tirani, Peninsula noastră Balcanică are două modele: Elena Ceauşescu, în România, şi Nexhmije Hoxha, în Albania. Prima a devenit un model de ignoranţă şi îngustime la minte, obsedată de ideea de a primi titluri ştiinţifice – iar cu cât avea mai multe, cu atât se acoperea mai tare de ridicol. Cea de a doua s-a remarcat printr-o înclinaţie spre trivialitate şi printr-o cruzime fără egal, ceea ce i-a făcut pe albanezi să o poreclească «Pantera neagră».“ (Ismail Kadare)
   „Atmosfera de la curtea «sultanului» Enver Hoxha a fost impregnată de minciună, delir encomiastic, sadism şi vendete tribale. Membră a CC, controlând accesul la dictator, influenţându-i deciziile, Nexhmije a fost principala sa complice. Ceea ce nu se spunea în plenare ori în şedinţele de Birou Politic se şoptea seara acasă, la masă ori în timpul plimbărilor prin parcul rezidenţial păzit de Sigurimi. Prezenta monografie reprezintă o investigaţie deopotrivă captivantă şi terifiantă a unui univers politic lugubru, bântuit de uri, vendete şi invidii viscerale. Nu e lumea intrigilor florentine, ci aceea a patimilor de clan deghizate în verbiaj dialectic.“ (Vladimir Tismăneanu)

   Răspunde ↓
4. babasar noiembrie 30, 2009 la 20:03

   Sunt in Kosovo din 1999 si am vazut atat de multe atrocitati comise si de albanezi si de sarbi.Insa vreau sa spun ca am asa de multi prieteni albanezi si sarbi incat ma bucur ca imi sunt prieteni si sunt foarte impresionat.Cred ca numai politicienii sunt de vina pentru ce s-a intamplat in aceasta noua tara.Am o arhiva de peste 6000 de poze despre Kosovo.Sper ca voi avea ocazia sa vizitez Albania cat de curand.Voi reveni pe acest blog cu cea mai mare placere.

   Răspunde ↓
   1. albaniaperomaneste Autor postnoiembrie 30, 2009 la 20:07

      Salut Babasar. Multumesc pentru postare. Ma bucur ca exista dovezi de prietenie intre albanezi, romani si sarbi. La celalalt blog al meu: kosovoperomaneste.wordpress.com am deschis o rubrica: Prieteni sau dusmani, incercand ca aduc dovezi ca in afara de razboiae albanezii si sarbii pot crea si amicitii.

      Răspunde ↓
5. Alin noiembrie 20, 2009 la 11:37

   Liga Democrată din Kosovo s-a destrămat

   Vicepremierul Rame Manaj a anunţat vineri că cel mai mare partid din coaliţia de guvernământ din Kosovo a decis să pună capăt alianţei cu mai mica formaţiune Liga Democrată din Kosovo (LDK), transmite Reuters.

   PDK susţine că partenerul de coaliţie este cel care a întrerupt acordul. După ce ne-am dat seama că Liga Democrată din Kosovo a încălcat acordul coaliţiei, am decis să reexaminăm sau să remaniem coaliţia de guvernământ, a declarat Kuci, adăugând că în cursul zilei de vineri vor mai apărea şi alte schimbări.

   Fatmir Sejdiu : „Kosovo nu poate fi văzut ca un precedent“
   Fatmir Sejdiu susţine că este în interesul Europei să recunoască independenţa Liga DemocrataManaj spune că a primit din partea celuilalt vicepremier, Hajredin Kuci, care este totodată vicepreşedinte al Partidului Democrat din Kosovo, un telefon prin care a fost informat de schimbarea din coaliţie.

   Am primit un telefon din partea lui Hajredin, care mi-a spus că au decis să formeze o coaliţie cu alte două partide, a afirmat el. M-a rugat să-l informez pe preşedinte Fatmir Sejdiu, liderul LDK în legătură cu această decizie, înainte să o afle din presă, a precizat Manaj.

   Vicepreşedintele PDK a făcut referire la acordurile LDK cu alte partide pentru turul al doilea al alegerilor locale de luna viitoare. În Kosovo au avut loc duminica trecută primele alegeri locale de la declararea independenţei, în februarie 2008.

   LDK va fi înlocuită de două partide mici, Liga Democrată din Dardania şi Noua Alianţă din Kosovo, urmând ca noul acord de coaliţie să fie semnat vineri.

   Hashim Thaci, liderul PDK, a devenit premier în 2007 după alegerile generale, formând o mare coaliţie între principalii doi rivali din ultimul deceniu, care a fost văzută însă ca un pas foarte important pentru a uni politicile ţării înainte de declararea independenţei

   Răspunde ↓
6. Alin noiembrie 20, 2009 la 10:21

   SHARIA INCA INFLUENTA PRINTRE MUSULMANII ALBANEZI .

   Numeroase fete din familii de albanezi de rand sunt inca trimise in strainatate pentru a se casatori cu barbati pe care nu i-au mai vazut vreodata. Legea islamica permite totodata barbatilor sa se descotoroseasca de ele oricind au chef. Se intampla intr-adevar in Europa.
   Un reportaj publicat de Reteaua Balcanica de Investigatii Media (www.birn.eu.com)

   Nora si-a intalnit sotul pentru prima data doar cu putin timp inaintea ceremoniei de casatorie. A fost un caz obisnuit de casatorie aranjata. In spiritul traditiei locale, familia alesese mirele pentru ca parea a fi un barbat realizat, dupa ce lucrase in Occident, la fel ca zeci de mii de alti etnici albanezi din sudul Serbiei, din Kosovo sau din vestul Macedoniei.

   Dupa casatorie, cuplul a plecat in Elvetia unde a locuit timp de un an. Insa casatoria a devenit amara in scurt timp. Nora, in varsta de 25 de ani, trebuia doar sa isi ingrijeasca gospodaria si sotul, nu avea o slujba si nici nu cunostea limba germana.

   La scurt timp dupa ce a ajuns acolo, spune femeia, a descoperit ca sotul ei era alcoolic si dependent de droguri. Mai mult, acesta s-a plictisit repede de sotia sa.

   „M-a trimis inapoi sa stau cu parintii mei in sat si, mai tarziu, mi-a trimis un mesaj in care imi spunea ca el e un barbat liber,” spune Nora. Sotul ei ii transmisese de fapt mesajul ca este liber sa isi caute o alta sotie, divortand in stil islamic

   Nora este doar una dintre multele femei albaneze din Valea Presevo (sudul Serbiei), din Kosovo sau din vestul Macedoniei, ale caror vieti au fost prinse in conflictul dintre obiceiurile traditionale si lumea moderna.

   Hysnije Miftari, din satul Nesalce de langa Bujanovac, spune ca s-a despartit de sotul ei pentru ca „era imposibil sa traiesti cu un barbat care nu face altceva decat sa provoace durere.”

   Ea spune ca sotul ei a inceput o relatie cu o alta femeie si i-a sugerat sa plece sau sa accepte sa devina „a doua” sotie, potrivit traditiei islamice. Miftari a ales sa plece, insa a trebuit sa isi lase fiul in grija familiei sotului.

   „Il visez foarte des pe fiul meu,” spune femeia. „Pentru el m-as intoarce la sotul meu, insa nu cred ca exista vreo speranta in acest sens”.

   Legea islamica defavorabila femeilor

   Dilemele cu care se confrunta astfel de femei se datoreaza, in parte, interactiunii dintre societatile odinioara foarte izolate si restul lumii. Conflictele armate din Kosovo, Macedonia si din sudul Serbiei de la sfarsitul anilor 1990 si inceputul lui 2000 au provocat mari rupturi sociale.
   Razboiul si lipsa acuta de locuri de munca a provocat o migratie masiva a populatiei de la sate catre orasele din regiune, de unde multi au emigrat apoi in Uniunea Europeana, Elvetia si Statele Unite. Acestia traiesc si muncesc acolo timp de multi ani, multi dintre ei chiar ilegal.

   Tendinta a aparut de fapt inca din anii 1950, cand albanezii au inceput sa emigreze in Turcia, continuand in anii 1970 si 1980, cand Germania si alte state occidentale au luat locul Turciei, fiind destinatiile preferate.

   Numarul emigrantilor a crescut constant din 1999 incoace, cand conflictul din Kosovo a ajuns la punctul culminant. Potrivit estimarilor, aproximativ 30% dintre barbatii din anumite zone din Kosovo, Valea Presevo si vestul Macedoniei lucreaza in strainatate.

   Riza Halimi, presedinte al Partidului etnic Albanez pentru Actiune Democratica, descrie migratia ca „o problema foarte serioasa in Valea Presevo.”

   „La inceputul razboaielor, in 1990, o mare parte a populatiei din aceasta regiune a emigrat,” a precizat acesta.

   Emigrantii au luat, insa, si ideile traditionaliste cu ei. Multe familii foarte unite insista adeseori ca tinerii care lucreaza in strainatate sa ia in casatorie fete din satele natale.

   Batranii din aceste familii incheie, de obicei, un acord, menit in principal sa sporeasca sau sa pastreze averea familiei.

   Drept urmare, tinerele sunt trimise in tari necunoscute, pentru a trai alaturi de niste barbati pe care nu i-au mai vazut vreodata. Multe dintre acestea sunt izolate din punct de vedere social. Necunoscand limba, femeile sunt de cele mai multe ori la mila unor straini.

   Ermira, in varsta de 34 de ani, din Tetovo, Macedonia, si-a intalnit sotul pentru prima data la „Aeroportul din Munchen”, spune ea.

   „Tatal meu mi-a zis intr-o zi ca urmeaza sa fiu trimisa unui barbat din Germania pentru a-i fi sotie,” a precizat aceasta. „A refuzat sa ma asculte cand ii spuneam ca nu l-am vazut niciodata pe viitorul meu sot.”

   Potrivit traditiei musulmane albaneze, femeile sunt proprietatea sotilor pe durata casatoriei. Femeia poate parasi caminul daca doreste, insa copiii raman cu tatal.

   „Am stat un an in Germania si abia daca ieseam din apartament,” spune Ermira. „Intr-o zi, insa, s-a intors de la serviciu si mi-a spus sa imi fac bagajele si sa plec. Nici macar nu mi-a platit biletul de intoarcere. Am fost nevoita sa imprumut bani de la un var.”

   Un astfel de divort este o dezonoare pentru femei. Adeseori, acestea sunt nevoite sa se intoarca la familiile lor si sa incerce sa intemeieze un nou camin alaturi de un barbat singur, de cele mai multe ori vaduv sau divortat.

   „Nu cred ca ma voi recasatori,” spune Ermira. „De aceea am venit la Belgrad sa incep o noua viata.”

   Xhevahire Shabani, lidera a organizatiei femeilor Prosperiteti, din satul Trnovac, la marginea orasului Bujanovac, spune ca multe femei sunt, in continuare, la mila sotilor lor. „Ele nu au aceleasi drepturi… pentru simplul motiv ca sunt de sex opus,” spune aceasta.

   Prosperiteti este unul dintre grupurile cetatenesti din Valea Presevo care au drept preocupare femeile care au nevoie de ajutor. Multe dintre aceste femei nici nu stiu sa citeasca.

   Mirvete Shabani, profesoara de liceu, spune ca este mare nevoie de astfel de organizatii. Prea putine femei participa la cursuri „despre violenta domestica, drepturile omului, drepturile femeii, femei in politica si despre solidaritatea interculturala,” a precizat aceasta.

   Pentru a incerca sa solutioneze problema, autoritatile au stabilit un nivel minim al numarului de femei implicate in politica la nivel local. Opt dintre cei 41 de deputati din consiliul orasului Bujanovac sunt femei, dintre care cinci sunt albaneze.

   Insa Vjollca Sadiku, director al centrului cultural Vuk Karadzic din Bujanovac, spune ca oamenii abia au inceput sa abordeze problema drepturilor femeilor. „Nu se fac inca destule in aceasta privinta”.

   Răspunde ↓
   1. albaniaperomaneste Autor postnoiembrie 20, 2009 la 12:01

      Nu pot comenta toate cazurile, ca sun t sigur ca exista, dar am mari indoieli ca sunt facute dupa traditia sau sharia musulmana! Insa, existenta acestor cazuri (eu personal nu am avut ocazia ca cunosc vreun caz) lasa impresia existentei unui asemenea stereotip in societatea albaneza…

      Răspunde ↓
7. Alin noiembrie 14, 2009 la 15:12

   India a respins cererea Albaniei privind înapoierea rămăşiţelor pământeşti ale Maicii Tereza

   După mamă, fondatoarea ordinului catolic Misionarele Carităţii este originară din Albania

   India a respins categoric o cerere a guvernului albanez privind înapoierea rămăşiţelor pământeşti ale Maicii Tereza, a cărei cenuşă este înmormântată la Calcutta, unde a fondat ordinul Misionarele Carităţii.

   „Maica Tereza era cetăţean indian şi va rămâne în ţara sa. Nici nu se pune problema transferării rămăşiţelor sale pământeşti în Albania”, a declarat purtătorul de cuvânt al Ministerului de Externe indian, Vishnu Prakash.

   Premierul albanez Sali Berisha a indicat că autorităţile de la Tirana îşi vor intensifica eforturile pentru restituirea rămăşiţelor pământeşti ale Maicii Tereza înainte de august 2010, când „Sfânta săracilor” ar fi împlinit 100 de ani.

   Primul ministru Sali Berisha a recunoscut că India se opune unei asemenea solicitări, reafirmându-şi însă dorinţa ca cenuşa Maicii Tereza să fie adusă la Tirana, lângă cea a mamei acesteia.

   Problema rămâne „deschisă”, guvernele celor două ţări urmând să o examineze şi în viitor, a conchis şeful guvernului de la Tirana.

   Maica Tereza, născută Agnes Gonxha Bojaxhiu, în 1910, a murit în 1997, dupa ce şi-a închinat viaţa celor bolnavi şi pe moarte, ea sosind în India în 1929.

   Puţină lume ştie că maica Tereza are origine aromână, după tată, care se numea Nicola Boiagi.

   Şi-a luat numele de Tereza în 1931. În 1979 a fost laureată a premiului Nobel pentru Pace.

   Maica Tereza a fost beatificată – primul pas în a deveni sfântă – în 2002, de Papa Ioan Paul al II-lea. Întreg procedeul s-a desfăşurat în timp record.

   Beatificarea a pavat drumul către canonizarea ei, care ar putea avea loc în curând.

   Răspunde ↓
8. Alin noiembrie 11, 2009 la 16:36

   Albania se întoarce la Dumnezeu

   Săptămâna trecută am avut invitaţia şi privilegiul să predau la Şcoala Biblică din orăşelul Erseka din Albania un curs de studiu asupra Evangheliei după Ioan cu aplicarea metodei inductive. Am avut un grup de 21 de studenţi din Albania şi din alte ţări care au fost plini de pasiune pe tor parcursul studiului nostru căutând să înţeleagă în profunzime mesajul Evangheliei după Ioan şi să însuşească metoda inductivă de studiere a Bibliei, ca să o poată apoi folosi în bisericile unde vor pleca să le slujească oamenilor din ţările lor. Aflându-mă în Albania, au căutat să aflu cât mai multe lucruri interesante de la oameni despre ţara lor.
   Mai jos vreau să împărtăşesc cu cititorii lucrurile aflate şi observate.

   Pentru că mai mult de 500 de ani, până în anul 1912, Albania s-a aflat sub ocupaţia Porţii Otomane, religia majoritară în această ţară este Islamul (70%) după care urmează Creştinii din care 20% aparţin Bisericii Ortodoxe Albaneze şi aproximativ 10% creştini ai Bisericii Catolice. Populaţia ţării este de 3,5 milioane, dar, asemănător cu situaţia Republicii Moldova, un foarte mare număr, mai mult de 1 milion din cetăţenii ţării sunt plecaţi în căutare de lucru peste hotare ca să poată întreţine astfel familiile. În ţară este foarte mult şomaj din pricina că lipsesc locuri de muncă.

   Încă în anul 1890 a venit în oraşul Korcha, care se află în sudul Albaniei, un om pe nume Gjerasim Qirjazi, care a început să-i înveţe pe oameni scrisul şi să dezvolte limba şi cultura albaneză. Lucrul cel mai frumos despre acest om este că a folosit pentru aceasta Biblia în limba Albaneză şi a creat astfel o şcoală. Odată cu şcoala, a crescut şi o biserică în acest oraş unde oamenii au căutat să trăiască frumos, potrivit cu cele învăţate din Sfintele Scripturi.

   După al II-lea Război Mondial, Albania a devenit o ţară comunistă unde s-a aflat la putere tiranul Enver Hoxha din anul 1944 pana în 1985. Aşa cum au procedat totdeauna guvernele comuniste în ţările unde au venit la putere, prima dată au persecutat pe oamenii bogaţi răpindu-le toate averile şi tot aşa au persecutat pe intelectualii ţării făcându-i să moară în lagărele de concentrare sau, o soartă mai bună aveau cei ce reuşeau să plece peste hotare. Oamenii spun ca absolut la toţi le-au fost răpite averile şi oamenii au ajuns să trăiască într-o mare sărăcie. Cel mai mult ce putea să aibă un om era o motocicletă. Doar funcţionarii care erau membri de partid puteau să aibă maşini.

   Din anul 1967 Enver Hoxha a interzis categoric orice manifestare a religiei. Au fost închise toate, absolut toate bisericile si moscheile şi au fost transformate în depozite, cluburi, etc. Nicăieri în ţară nu se oficia nici un serviciu religios, nicăieri. Dar a fost însă şi puţină rezistenţă din partea oamenilor la acest fenomen, lucru care este greu de înţeles pentru mine şi nu găsesc explicaţiile. Totuşi, am aflat că Biserica Catolică a fost cea care a s-a opus cea mai mult din toate religiile prezente în ţară. Oamenii trebuiau să ascundă cărţile sfinte şi obiectele de cult chiar şi în casa lor de frică să nu vină cineva de la autorităţi să le găsească, pentru că puteau fi trimişi în lagăre de concentrare şi pentru aceasta. Lucru care mi-a părut că a fost culmea este că dacă se năştea un copil şi mergeau părinţii la autorităţi să facă certificatul copilului, dacă era un nume pe care autorităţile îl considerau religios, nu acceptau să elibereze certificat copilului şi impuneau părinţii să aleagă alt nume. Astfel, pentru ei erau religioase numele Dumitru, Vasile, etc. Oamenii erau nevoiţi să le dea nume copiilor după numele localităţilor, sau să inventeze nume care să fie acceptate de autorităţi.

   Mergând prin ţară am văzut foarte multe bunchere ca cele din imagine. Oriunde, absolut oriunde prin ţară sunt foarte multe astfel de ambrazure ca cele din poză. Iată care este istoria acestor bunchere. Cand a venit la putere, Enver Hoxha a rupt orice legături cu statele imperialiste, iar prin anii 70 a rupt legăturile şi cu statele lagărului socialist şi s-a retras din Tratatul de la Varşovia. În felul acesta, pentru el toată lumea au devenit vrăjmaşi. Se temea să fie atacat din orice parte. Astfel, a silit pe oamenii din ţară să construiască, aşa cum mi s-a spus, peste 700.000 de astfel de bunchere. Idea era ca să aibă unul pentru fiecare 10 oameni din ţară şi de acolo să poată duce războiul. Mai spun oamenii că buncherele acestea erau turnate din beton foarte calitativ şi banii necesari pentru construcţia unui astfel de buncher erau suficienţi pentru a construi o casă bună. În loc să le construiască case, tiranul îi trimitea pe oameni la muncă în lagărele de concentrare şi îi forţa să facă bunchere. Cât am mers să văd aceste bunchere şi să le fotografiez, mă gândeam cum unii oameni în loc să zidească relaţii, zidesc bunchere şi apoi lasă după ei doar nenorocire şi dezastru. Dumnezeu spune în Sfânta Scriptură astfel în această privinţă: “Cine iubeşte certurile iubeşte păcatul, şi cine-şi zideşte poarta prea înaltă, îşi caută pieirea.” (Proverbele lui Solomon 17:19)

   În anii 90, când a venit libertatea, lucrurile au început să se schimbe. Au venit mulţi misionari din diferite ţări pentru ai ajuta pe oamenii din Albania să-l cunoască pe Dumnezeu şi să se întoarcă la El. S-a observat o creştere a mişcării evanghelice şi astăzi, după spusele oamenilor, în ţară sunt peste 200 de biserici evanghelice care numără peste 15.000 de credincioşi. Oamenii sunt dornici să studieze Sfintele Scripturi, tinerii merg la şcoli biblice şi în felul acesta creşte o generaţie care se întoarce la Dumnezeu. Biserica Ortodoxă din ţară are un seminar teologic, iar preoţii Bisericii Catolice sunt pregătiţi cel mai mult în şcolile din Italia. În ultimii ani au mai fost deschise şcoala teologică din Durres şi Centrul pentru Conducătorii Creştini din Tirana.

   Mi-au lăsat o impresie plăcută oamenii acestei ţări care sunt ospitalieri, harnici şi binevoitori. Drumul cu autobusul de la Tirana la Erseka, locul unde aveam să predau cursul a luat 5 ore şi nu era nimeni în autobus care ar fi vorbit limba română, rusă sau engleză. Astfel, când s-a oprit autobusul la o cafenea, pentru că nu ştiam cât timp va sta autobusul, am alergat şi eu repede să-mi cumpăr o sticlă de apă şi vre-o prăjitură ca să mănânc. Şoferul autobusului sta la masă cu alţi doi bărbaţi şi m-a chemat să mă aşez cu ei. Apoi, a comandat şi mâncare pentru mine şi au căutat cât puteau eu să afle despre mine având o atitudine foarte binevoitoare. Când au înţeles că sunt preot şi am venit în ţara lor pentru ca să-i învăţ pe alţi viitori preoţi Cuvântul lui Dumnezeu, au arătat foarte mult respect. La urmă, când am vrut să plătesc pentru mâncarea care au comandat-o pentru mine, nu au vrut să ia plată de la mine şi chiar mi-au spus şi au arătat că au făcut-o cu multă bucurie pentru mine ca şi oaspete. Felul cum se poartă cu străinii vorbeşte foarte mult despre un popor şi în cazul acesta eu eram străin pentru ei.

   Apoi, cât m-am aflat la şcoala biblică, în fiecare dimineaţă, mă sculam devreme ca să alerg şi să fac puţin sport. Am rămas surprins să văd cum la ora aceea devreme oamenii erau deja la lucru, ceea ce arată că sunt o naţiune de oameni harnici şi binevoitori. Într-o zi, în timp ce predam cursul, am văzut prin geam această femeie care în acelaşi timp păştea oile şi împletea o haină. Aceasta iar arată o atitudine deosebită faţă de muncă.

   Dumnezeu să binecuvânteze Albania şi prin Evanghelie să le aducă multă lumină, pace şi prosperitate.

   BLOGUL Moldova Creştină

   Răspunde ↓
9. Alin noiembrie 11, 2009 la 10:09

   Descentralizare pentru Voivodina

   Noiembrie 2009

   BERLGRAD. Parlamentul din Voivodina a adoptat un proiect al guvernului sârb, ce prevede o descentralizare a puterii centrale pentru această provincie, asigurându-i o „autonomie extinsă”, fără a dispune totuşi de „elemente de suveranitate”, scrie AFP.

   Proiectul a provocat agitaţie în rândul clasei politice, unii temându-se că textul va favoriza tentaţiile separatiste. Conform documentului, adunarea regională a Voivodinei nu va putea redacta texte care au forţă de lege. Novi Sad va fi „capitala administrativă” a Voivodinei, care va dispune de o bancă
   de dezvoltare.

   Provincia Voivodina, unde trăiesc două milioane de locuitori, este una dintre cele mai prospere ale ţării şi cuprinde peste 25 de minorităţi, printre care o importantă minoritate maghiară, dar şi o comunitate română.

   Răspunde ↓
10. Alin noiembrie 10, 2009 la 15:11

    Dragut Stela ,numai ca eu nu stiu albaneza.Faptul ca acest cantec are si versuri frumoase ma incanta .Imi era teama sa nu fi dat cumva o reclama care,chiar daca are melodie frumoasa tot reclama ramane …

    Răspunde ↓
11. Alin noiembrie 9, 2009 la 19:02

    Stela,pentru tine,”We can change the world !”{change}cu Puya .
    

    Răspunde ↓
12. Alin noiembrie 9, 2009 la 17:28

    Da,dar ce spune cantecul?E o reclama pentru Korce ?Si mie imi place,dar sunt curios ce ne transmite in mare ,nu in amanunt.

    Răspunde ↓
    1. Stela noiembrie 10, 2009 la 07:19

       De fapt melodia cantecului e mai profunda decat cuvintele 🙂 : E despre un indragostit sau idragostita care vine intro cafenea din Korca, cand se lasa noaptea, pentru a-si ineaca dorul dragostei in raki si fum de tigara.

       Iata si textul original :

       Kur nata KORCEN e mbulon
       dhe kafenete mbushen plot
       atje qan zemra ime dhe vajton
       dhe raki kerkon

       Do te vij do te vij moj xhan
       me lot moj do te qaj
       zjarrin e zemres time
       ta shuaj moj me duhan

       Do te vij do te vij moj shpirt
       do te ulem dhe do te pij
       zjarrin e zemres time
       ta shuhaj moj me raki

       Kjo kamarjerja jone sy zeze
       na servir na buzeqesh
       ajo rri bashke me ne
       syrin na i shkel dhe raki na sjell

       Do te vij do te vij moj xhan
       me lot moj do te qaj
       zjarrin e zemres time
       ta shuhaj moj me duhan

       Do te vij do te vij moj shpirt
       do ulem dhe do pij
       zjarrin e zemres time
       ta shuaj moj me raki

       Răspunde ↓
       1. albaniaperomaneste Autor postnoiembrie 10, 2009 la 15:09

          Cand noaptea se asterne pe Korca
          si cofeteriile pline sunt,
          acolo imi plange inima si se vaita
          si rakiu cere.

          O sa vin, o sa vin sufletelule
          cu lacrimi am sa te plang
          focul din inima mea
          fumand am sa-l sting.

          O sa vin, o sa vin sufletelule
          o sa ma asez si am sa beau
          focul din inima mea
          cu rakiu am sa-l sting.

          Chelnerita aceasta cu ochi negri
          ne serveste zambind
          ea sta cu noi
          ne face cu ochiul si ne aduce rakiu.

          O sa vin, o sa vin sufletelule
          cu lacrimi am sa te plang
          focul din inima mea
          fumand am sa-l sting.

          O sa vin, o sa vin sufletelule
          o sa ma asez si am sa beau
          focul din inima mea
          cu rakiu am sa-l sting.

          Stela, multumesc pentru original.

          Melodia se poate download-a de pe box-ul pe coloana din dreapta al acestui blog. Aveti mai multe melodii in albaneza acolo.

          Răspunde ↓
13. Alin noiembrie 7, 2009 la 19:54

    Valeu,nu cumva e o reclama turistica pentru orasul Korce?Cantecul e oricum frumos …

    Răspunde ↓
    1. Stela noiembrie 9, 2009 la 12:52

       Foarte frumos e cantecul, si Korca la fel 🙂
       Imi place mult cum canta Eli Fara, uneori pare ca canta in romana…pe blogul ei sunt mai multe piese de-ale ei: http://eli-fara.blogspot.com/

       Răspunde ↓
14. Alin noiembrie 7, 2009 la 19:50

    Eu cred ca lucrurile se vor linisti odata cu intrarea Serbiei si Albaniei in UE,Olivia.
    Ce ma ingrijoreaza pe mine este faptul ca Rusia nu vrea sa renunte asa usor la visul panslavismului.Ai vazut declaratia acelui oficial rus ?Stii ca Rusia va deschide o importanta baza militara in Serbia ?Poate sa-si permita UE sa primeasca in randurile ei o tara cu tot cu armata ruseasca ?
    E cam complicat,nu-i asa ?Bun,da-i in ma-sa,eu sunt optimist …

    M-ar interesa ce se spune in acest cantec.Imi da o senzatie de caldura ,romantism,nostalgie .Ne traduci ,Hansy?

    Răspunde ↓
15. viorela noiembrie 7, 2009 la 14:52

    Va salut! Vreau si eu sa intreb daca moldovenii din Basarabia (cetatenii Republici Moldova), au nevoie de viza pentru a vizita Albania. Daca da, atunci cum o pot obtine, iar daca nu, atunci de ce am nevoie? Va multumesc anticipat.

    Răspunde ↓
    1. albaniaperomaneste Autor postnoiembrie 7, 2009 la 15:24

       Buna Viorela! Da, cetateni din Republica Moldova au nevoie de viza de intrare in Albania. Nu stiu cat te va costa viza care trebuie luata la ambasada sau consulatul Albaniei, dar mai multe poti citi la linkul de mai jos:
       http://www.albania-hotel.com/albanian_visa.html

       Sper sa-ti raspunda si Stela (sau o poti contacta – citeste comentarile de mai sus), fiindca sunt sigur ca stie mai multe in domeniul acesta.

       Răspunde ↓
    2. Stela noiembrie 9, 2009 la 12:49

       Salut, Viorela!
       Din pacate basarabenii au nevoie de viza in Albania. E o procedura cam anevoioasa dar daca iti doresti mult sa vii aici, totul e posibil 🙂
       Deci in primul rand trebuie sa ti se expedieze o invitatie din Albania (de la persoana la care vii in ospetie), in baza careia la Ambasada Albaniei din Bucuresti (e mai aproape) sau din Moscova, in decurs de 2 saptamani (perioada in care se verifica actele tale la MAE din Albania) ti se deschide viza „fermecata” :-).
       Daca ai nevoie de mai multe informatii, scrie-mi pe email.

       Răspunde ↓
16. Alin noiembrie 7, 2009 la 10:41

    O STIRE CARE INTERESEAZA FARA INDOIALA ALBANEZII

    Ambasadorul rus la Belgrad: Serbia va trebui sa coopereze si cu Rusia, nu numai cu UE

    Unele state est-europene au uitat prea repede bunele relatii cu Moscova, a mai subliniat diplomatul rus.

    Serbia ar trebui sa fie admisa in Uniunea Europeana, dar si sa coopereze cu Rusia, fara sa uite ca este o tara slava si ortodoxa, a declarat vineri ambasadorul rus la Belgrad, Aleksandr Konuzin, intr-o alocutiune rostita la o universitate din Belgrad, informeaza agentia Tanjug, citata de Agerpres.Aleksandr Konuzin a explicat ca Rusia nu se opune integrarii Serbiei in Uniunea Europeana, insa a semnalat ca exista opinii divergente in aceasta problema pana si la Belgrad. Serbia este inconjurata de state candidate la statutul de membru al UE si de aceea ar fi bine pentru aceasta tara sa se alature de asemenea blocului comunitar, a admis Aleksandr Konuzin.Totusi, a subliniat ambasadorul rus, este foarte important ca Serbia, dupa ce va fi primita in UE, sa nu uite, ca natiune slava si ortodoxa, ca va fi in minoritate si ca singura tara care o va sprijini va fi Rusia

    Răspunde ↓
    1. Olivia noiembrie 7, 2009 la 11:21

       Eu nu am inteles, in ce minoritate o sa fie Serbia in cadrul UE? N-ar fi nici singurul stat UE slav, nici singurul stat UE ortodox, ba nici chiar singurul stat UE slav ortodox.
       De unde stiu rusii ca ei vor fi singurii care vor sprijini Serbia si in ce probleme anume?
       Si apoi, devine cam penibil cum rusii tot pedaleaza pe acelasi refren – originile si religia comuna. Slavi ca slavi, dar nu inteleg accentul pus pe ortodoxie de catre conducerea unei tari care s-a aflat 70 de ani sub comunism si a carei populatie (ma refer numai la etnicii rusi aici) este, din punct de vedere religios, inca foarte, foarte putin practicanta?
       Evident ca, de fapt, ii doare undeva de soarta Serbiei sau de a altora cu atat mai putin; Rusia a fost dintotdeauna o tara mult prea putin empatica. Ea are interesele ei si jocurile ei de societate in Balcani… Iar Serbia ar trebui sa faca cum e mai bine pentru ea & vecinii sai, nu pentru ea & Rusia.
       Pana la urma, liderii si personalitatile fac istoria, ramane ca popoarele sa se descurce cum pot…

       Răspunde ↓
17. Alin noiembrie 6, 2009 la 15:58

    Gata,am gasit interviul parintelui Dumitrache despre aromanii din Albania.Se confirma dezinteresul Statului Roman si „stimularea „de catre Grecia a aromanilor care se declara „greci”.Da,e cam incurcata situatia aromanilor in Balcani !…
    Pe de alta parte nu imi dau seama de ce doar 400 de abanezi s-au declarat albanezi la recensamantul din Romania

    Răspunde ↓
18. Alin noiembrie 6, 2009 la 15:02

    In Romania albanezii sunt o minoritate nationala {e adevarat foarte redusa numeric azi},iar albanezii au un specific cultural de la sine inteles,ca orice alta etnie,Hansy..
    Am observat ce ai scris in engleza ,dar am crezut necesar sa redau si in romana.
    Ce am spus despre aromani vine din dorinta de a ma lamuri de unde vine politica asta concertata a tuturor tarilor balcanice {cu exceptia R.Macedonia}de a impiedica accesul la scoala si biserica in limba materna a „minoritatilor culturale”aromanesti.
    Daca tot sunt „minoritati culturale”e de presupus ca au dreptul la scoli si biserici proprii ,acestea reprezentand in primul rand elementele de specificitate ale oricarei culturi.
    Pana in 1948 Statul Roman pregatea profesori si preoti pentru aromanii din tarile balcanice si platea intretinerea scolilor si bisericilor,inclusiv in Albania.
    Bun,am trecut prin comunism,dar acum care ar fi motivul de se pun atatea piedici peste tot ?.
    Ai vazut cat de nociva a fost politica sarba fata de albanezi in Kosovo.?Mi s-ar fi parut normal ca aromanilor sa li se rezerve alt regim…
    Uite ca inca nu au parte de alte drepturi decat acela de a juca dansurile lor populare.
    Presedintele Constantinescu a incercat in problema aromanilor o discutie telefonica acum 12 ani cu presedintele albanez de la acea data ,dar raspunsul primit de el a fost cel putin bizar…
    Pe scurt,dl.presedinte albanez a spus ca toate tarile vecine maresc artificial numarul etnicilor proprii din Albania ,astfel incat nu se mai stie cine sunt albanezii …
    Amuzant nu,dar crede cineva ca problema a fost rezolvata ?Putem pune la infinit un semn de egalitate intre o etnie si o „comunitate culturala”fara a-i garanta dreptul de a-si pastra specificul etnic si de a nu se pierde in masa majoritarilor.
    Eu stiu ca tu nu poti da un raspuns acum,dar daca am deschis discutia am presupus ca ai mai multe contacte in Albania si ca poti sa te interesezi pentru noi din ce motive guvernele albaneze post comuniste sunt atat de consecvente in limitarea unor drepturi pentru etnicii aromani.
    Practic Romania nu poate fi o primejdie pentru Albania si nu poate exista ca in cazul Serbiei teama ca noi,romanii ,am folosi minoritatea aromana pentru destabilizarea statului Shquiptar .,..Ce zici,discuti pentru noi cu cineva priceput in politologie din Albania ?

    Răspunde ↓
    1. albaniaperomaneste Autor postnoiembrie 6, 2009 la 15:10

       Cred ca am raspuns de ce este greu in Albania sa grupezi toti aromanii la un loc…AM o pastare, tot la aceasta pagina. Putem muta discutia la Aromanii din Albania?

       Răspunde ↓
19. Alin noiembrie 6, 2009 la 10:37

    Wikipedia in limba franceza spune despre maica Theresa:

    Le 19 octobre 2003, Mère Teresa a été béatifiée par le Pape Jean-Paul II à Rome.
    Premières années
    Elle naît à Skopje, alors ville de l’Empire ottoman, le 26 août 1910, troisième et dernier enfant de la famille Gongea-Boiaxhiu, Albanais d’ascendance de Mirdita (région du Nord de l’Albanie) comme le démontrent les prénoms de ses parents, Kol (le père) et Drane (la mère).
    La famille s’était réfugiée en Macédoine (Skopje) à cause de questions de vengeance, changeant le nom en Boiaxhi pour perdre les traces. Elle perd son père en 1919 à l’âge de 9 ans. Désirant être envoyée en Inde, elle quitte la Macédoine et, en septembre 1928, elle rejoint le couvent de l’ordre missionnaire des sœurs de Notre-Dame-de-Lorette en Irlande, où elle est admise comme postulante. Elle y reçoit le nom de sœur Mary-Teresa, se plaçant sous le patronage de Thérèse de Lisieux. Elle arrive en Inde en janvier 1929.

    MIE MI SE PARE IMPORTANT {CEL MAI IMPORTANT} SA AFLAM CE SE CREDEA Maica Teresa ,INSASI !
    IATA CE A DECLARAT MAICA TERESA :
    „Citation célèbre : “ Par mon sang, je suis albanaise. Par ma nationalité, indienne. Par ma foi, je suis une religieuse catholique. Pour ce qui est de mon appel, j’appartiens au monde. Pour ce qui est de mon cœur, j’appartiens entièrement au Cœur de Jésus.”
    Asadar iata cum se autodefineste aceasta sfanta :
    „Prin sangele meu ,eu sunt albaneza.Prin nationalitate ,indiana.Prin credinta,eu sunt o credincioasa catolica.Prin ceea ce este{reprezinta}chemarea mea ,eu apartin intregii omeniri.Prin ceea ce este in inima mea ,eu apartin lui Iisus” .

    Răspunde ↓
    1. albaniaperomaneste Autor postnoiembrie 6, 2009 la 11:41

       C’est ce que j’avais dit, mais en anglais Alin 🙂 Maica Tereza era albaneza (putem sa discutam subiectul la pagina unde am scris despre viata ei) si parinti ei erau din Shkodra (nu din Mirdita cum zice articolul de mai sus) si astazi casa unde au trait Bojaxhii este bine indentificata. Kol (numele tatalui ei) este o prescurtare de la Nikolle, un nume foarte des folosit de catolicii din nordul Albaniei, unde nu am auzit vreo data sa fi trait si aromani.

       Cat despre aromanii din Albania, cred ca -ti am raspuns la celalalte pagini sau poate chiar aici (am facut o mare incurcatura postand la aceasi pagina despre subiecte diferite). Au aceasi statut ca si in Romania, minoritate culturala.

       Răspunde ↓
20. Alin noiembrie 6, 2009 la 09:41

    Hansy{nu stiu de ce prefer numele acesta,poate pentru ca primele discutii le-ai purtat sub acest „nick”},te intrebam odata ce se intampla cu aromanii din Albania.
    Ti-am spus ca o comunitate nationala cat de mica{inclusiv cea albaneza},are in Romania desemnat DIN OFICIU un deputat in Parlament
    .Din nefericire am aflat ca Toate tarile balcanice sud dunarene,cu exceptia R.Macedonia refuza cele mai elementare drepturi acestor oameni care sunt vechi locuitori ai pamanturilor pe care traiesc.NU AU SCOLI SI NICI MACAR IN BISERICA NU POT TINE SLUJBA IN LIMBA LOR ..

    Iata ce scrie un aroman din Albania pe forumul revistei AGERO din STUTTGART -Germania :
    „Name: Miha Zharka (Albania) (romenu-al@hotmail.com)

    Salut la tot fratie romani! Eu est un aroman (roman) din Albania si nu am fapte (facut) nici una ziue romanesti la shkolle. De ce? Pen cand u sa putem sa grim (vorbim) romanesti fara skoli?
    Nu kred te mult anka. Eu am nvacat de la princie ( parintii) mei sa vorbesc, dar nu stiu sa skriu. Kumpur (cumpăr) cd-uri si carti romanesti sa (i)nvac mai ghini (bine).
    In Albania ari anka multi romani ce sti romanesti. Avem nevoie sa na ajute Romania daninte sa ni (i)ngropa limba albanezie si gretie ( greaca). Cu mullt respekt, Miha!
    Sa treasca Romania Mare! Domnudze sa na ajute!

    Acum putem comenta ?…

    Răspunde ↓
    1. Stela noiembrie 9, 2009 la 12:40

       Alin, m-am interesat si eu despre statutul aromanilor in Albania chiar de cand am venit aici. Paradoxul este ca ei de fapt nu prea fac tentative de a-si apara si promova drepturile de minoritate nationala. Mai mult ca atat, ei se considera in primul rand albanezi, si se prezinta ca albanezi, si nu ca aromani. Si fiindca in Albania aromanii mai sunt numiti si ciobeni (datorita modului de viata pastoral in trecut), multi nici nu prea afiseaza apartenenta lor etnica.
       Am intilnit mai multi aromani, cei in varsta mai cunosc inca aromana de la parinti, pentru ca o vorbeau acasa, adica doar in interiorul familiei, iar cei tineri din pacate nu mai cunosc acum decat niste expresii in aromana. Limba si cultura se pierde, din mare, mare regret!
       Cred ca, in acest sens, o parte din vina o poarta si Romania, pentru ca nu prea a contribuit si nu contribuie la cultivarea identitatii aromanilor din Albania.

       Răspunde ↓
       1. albaniaperomaneste Autor postnoiembrie 9, 2009 la 15:01

          De mentionat este si faptul ca si Grecia profita de situatie si ii numeste pe foarte multi aromani minoritari greci si avand in vedere conditiile economice in care se afla multe familii albaneze/aromane numarul aromanilor in Albania este in scadere.

          Răspunde ↓
21. Alin noiembrie 6, 2009 la 06:28

    Iata ce spune Wikipedia despre acest subiect :

    Maica Tereza, laureat al Premiului Nobel pentru Pace (1979).
    Maica Tereza, născută Agnes Gonxha Bojaxhiu (citeşte Gongea Boiagiu), (n. 27 august 1910, Skopje, Macedonia – d. 5 septembrie 1997, Calcutta, India), călugăriţă catolică de origine albaneză (mama sa) ,care a fondat ordinul Misionarii carităţii în Kolkata (Calcutta), India în 1950.
    Timp de peste 45 de ani, ea a îngrijit săracii, bolnavii, orfanii şi muribunzii, conducând şi extinderea Misionarilor carităţii, mai întâi în toată India, apoi şi în alte ţări.
    Tatăl său, de origine aromână , a murit când fiica avea zece ani. Din acel moment, Agneza Gongea Boiagiu nu a mai avut contact cu ramura aromână a familiei sale.
    A întemeiat ordinul „Misionarele Carităţii”. A primit Premiul Nobel pentru Pace în anul 1979.
    A fost beatificată de Biserica Catolică în 19 octombrie 2003. Autorul cartii „Codul lui da Vinci”, Dan Brown, susţine că Agnes Gongea Boiagiu avea un mic bici pe care îl ţinea tot timpul, oriunde mergea, iar cu ajutorul său se „purifica” prin autoflagelare.

    Răspunde ↓
22. Alin noiembrie 5, 2009 la 16:10

    Dimândarea părintească

    Articol scris de Constantin Andrusceac din Basarabia

    «Dimândarea părintească» (mustrarea părintească) este imnul aromânilor, compus de Constantin Belemace, luptător pentru drepturile românilor (aromânilor) din Balcani. Este un echivalent al imnului «Deşteaptă-te române» la românii aromâni, acolo, în sânul societăţilor şi fundaţiilor aromâneşti, unde este cântat la posturile de radio şi de televiziune emise în dialect.
    Cântecul vorbeşte de cumplitul blestem ce cade asupra părinţilor care nu-şi învaţă copiii limba strămoşească, limba (graiul) armânesc. Poetul Belemace s-a dovedit a fi un adevărat vizionar atunci când a compus versurile, în 1888. După mai bine de un secol, «Dimândarea părintească» răsună mai actual ca oricând.

    Parinteasca Dimandare{in armaneste}

    Parinteasca Dimandare
    Na sprigiura cu foc mare
    Frati di muma si di-un tata,
    Noi, Armani di eta toata.
    Di sum plocile di murminta
    Striga-a nostri buni parinta:
    «Blestem mari s-aiba-n casa
    Cari di limba-a lui s-alasa.
    Cari-si lasa limba-a lui
    S-lu-arda pira-a focului,
    Si s-dirina viu pri loc,
    Sa-li si friga limba-n foc.
    El an vatra-li parinteasca
    Fumealia s-nu-si hariseasca;
    Di fumeli curuni s-nu base
    Nic an leagan si nu-nfase.
    Cari fudze di-a lui muma
    Si di parinteasca-li numa,
    Fuga-li doara-a Domnului
    Si dulteamea-a somnului!»

    Parinteasca blestemare (mustrare)pe romaneste

    Parinteasca blestemare
    Porunceste cu foc mare
    Frati de-o muma si de-un tata
    Noi, Aromani din vremea toata
    De sub lespezi (placi) de morminte
    Striga ai nostri buni parinti
    «Blastem mare sa aiba in casa
    Care de limba lui se lasa.
    Care i-si lasa limba lui
    Arza-l-ar para focului
    Chinui-s-ar de viu pe locu (pamant)
    Frge-i-s-ar limba in focu
    El in vatra parinteasca
    De copii (familie) sa nu se fericească
    De familie cununi sa nu pupe
    Prunc in leagan sa nu culce (infase)
    Care fuge de a lui muma
    Si de parintescul nume
    Fugi-i-ar dorul Domnului
    Si dulceata somnului!»

    Drept scurtă informaţie voi spune că neamul românesc există în două variante — dacoromânii (Basarabia, România şi românii din jurul graniţei României) şi ramura aromână (Croaţia, Serbia, Bulgaria, Macedonia, Albania şi Grecia), cu care România are sau nu a avut vreodată graniţe. Această ramură, sânge din sângele nostru, a fost izolată de noi prin invazia bulgarilor şi slavilor în Evul Mediu timpuriu. Aromânii au avut de-a lungul veacurilor formaţiuni statale proprii, cum ar fi Vlahia Mare, Vlahia Mică, împărăţia lui Ioniţă şi Asan (tratatele româno-bulgare) şi nu în ultimul rând Principatul de le Pind, desfiinţat de Grecia în 1948. Practic, poţi întâlni aromâni în toată peninsula, de la Constanţa şi Tulcea, până la Salonic în Grecia şi Corce în Albania, de la muntele Magiore în Croaţia până la Peştera şi munţii Rodopi în Bulgaria.
    Ocupaţia aromânilor iarăşi o găsim diversă — păstori de turme de oi şi capre, cu mentalitate nomadă. Vara se aflau la munte, iarna coborau la câmpie sau la malul mărilor Marmara sau Adriatica. Cu alte cuvinte fîceau transhumanţa ca şi fraţii lor, păstorii din Ţările Române, doar că pe un areal mult mai larg, străbătând chiar ţări întregi, căci pe atunci era un singur stăpân — Imperiul Otoman. Câştigau din oierit şi creşterea altor animale. Alţii erau buni comercianţi, postăvari, pielari, bijutieri, caravanari (duceau mărfuri cu caravanele cu catâri), fabricanţi de arme.
    Mai era încă o categorie, aromânii cărturari, arhitecţi, bancheri, miniştri, poeţi etc.
    Au avut şi oraşe, de care puţini dintre noi am auzit. Voi numi doar două — Moscopole (Voscopoje), în Albania şi Gramosta în Grecia. Ambele au fost distruse brutal de Ali Paşa Tebelin de Albania. Distrugerea acestor oraşe este cântată cu multă durere în cântecele aromâneşti pline de jale.
    O caracteristică importantă a istoriei românilor din sudul peninsulei este trecutul lor furtunos, plin de migraţie. Emigraţia aromână a cuprins oraşe ca Veneţia, Viena, Sofia, Bucureşti, Constantinopole precum şi ţări ca SUA şi Australia. În majoritatea cazurilor au fugit din cauza duşmanilor, pericolului de asimilare sau dorinţei de profit.
    Drept dovadă că aromânii au fost şi rămân tributari istoriei mi-o demonstrează, mie personal, faptul că mulţi dintre prietenii mei aromâni au rude în diferite ţări. Peste noapte, în urma unor tratate de pace şi destrămării Imperiului Otoman, aromânii s-au trezit cu rude despărţite de sârma ghimpată în diferite ţări noi apărute, la care de asemenea putem adăuga mai recent şi destrămarea regimului comunist iugoslav.
    Au mai fost trădaţi, în primul rând, de Ţara-Mamă, România, care pe vremea Anei Pauker, în 1948, a închis şcolile româneşti din Balcani, deschise cu atâta trudă de Cuza Vodă şi Carol I. Pricina era că, chipurile, ei (aromânii) formaţi în aceste şcoli ar atenta la securitatea aşa-zisului stat socialist român. Urmările catastrofale au fost că nici până acum aromânii nu au şcoli în Grecia, Bulgaria, Albania sau Serbia. Nici până astăzi ei nu sunt recunoscuţi drept minoritate naţională în aceste ţări.
    Excepţie face doar Republica Macedonia. În constituţia Republicii Macedonia este scrisa «minoritatea aromână». Românii macedoneni au şcoli şi emisiuni radio, dar şi aici cu ţârâita.
    În final aş menţiona un lucru important, în faţa pericolului asimilării sau pierderii de avere, la aromâni din totdeauna există un obicei strict — feciorul aromîn se însoară doar cu o fată de origine aromână.
    Câteva personalităţi marcante de origine aromână (macedoromână):
    Nicolae Milescu Spătarul — cărturar moldovean (se crede că ar avea obârşie aromânească)
    Emanuil Gojdu — filantrop, a finanţat învăţământul românesc din Ungaria
    Lucian Blaga — poet român, este aromân după tată
    Toma Caragiu — actor român
    Ion Caramitru — fost ministru al Culturii
    Matilda Caragiu-Marioţeanu — lingvist
    Ianis Coletis — general grec
    Gigi Becali — finanţatorul clubului Steaua Bucureşti
    Gheorghe Hagi — mare fotbalist român, supranumit «Maradona Carpaţilor»
    Maica Tereza din Albania — numele ei adevărat este Agnesa Gongea Boiangiu

    Răspunde ↓
    1. albaniaperomaneste Autor postnoiembrie 5, 2009 la 17:10

       Maica Tereza nu era aromanca, ci albaneza de religie catolica. Aromanii sunt de religie ortodoxa. Am un articol aici despre Skenderbeg, unde se zice ca si el a fost aroman, dar nu e adevarat, sau cel putin nu exista nici-o proba pentru asta.

       Răspunde ↓
       1. Olivia noiembrie 5, 2009 la 17:45

          Am verificat Wikipedia in mai multe limbi si unele o dau ca fiind albaneza, altele spun ca tatal sau avea in mai mare sau mai mica masura origini aromane, altele ca provenea din familie de aromani asimilati, vorbitori de albaneza. Oricum, important sa ne-o amintim nu pentru ce a fost, ci pentru cine a fost! Iar, din punctul asta de vedere, ea este a noastra, a tuturor, indiferent de apartenenta nationala, confesionala etc. Oamenii ca ea sunt deasupra acestor lucruri pamantesti…

          Răspunde ↓
          1. albaniaperomaneste Autor postnoiembrie 5, 2009 la 20:10

             “By blood, I am Albanian. By citizenship, an Indian. By faith, I am a Catholic nun. As to my calling, I belong to the world. As to my heart, I belong entirely to the Heart of Jesus. ” – Agnes Gonxhe Bojaxhiu (numele Maicii Tereza tradus in romana inseamna Boboc Zugravu 🙂 )

             Răspunde ↓
             1. Gjergj Plani noiembrie 6, 2009 la 08:28

                🙂 ai si tu humorul din Shkoder

                Răspunde ↓
    2. albaniaperomaneste Autor postnoiembrie 5, 2009 la 20:11

       Agnes Gonxhe Bojaxhiu – numele corect

       Răspunde ↓
23. Alin noiembrie 5, 2009 la 15:51

    Acum s-ar cuveni sa-i omagiem pe pastorii aromani care au trecut prin vreme aproape 2 milenii fara sa se lase asimilati in tot Balcanul ….
    Imnul AROMANILOR pentru voi !
    

    Răspunde ↓
24. Alin noiembrie 5, 2009 la 15:10

    Uitati aici,Stela si Artur .Prima care apare a armanca din clipul de mai sus.A doua {frumusica,nu?}e basarabeanca .celelalte sunt turcoaica din Constanta si banateanca lui Gigel si a lui Silver,separatistul .Watch this :

    Răspunde ↓
25. Alin noiembrie 5, 2009 la 15:02

    Fata s-a consacrat in urma unui concurs de muzica usoara .E armanca si a facut la sfatul comisiei trupa Pops impreuna cu o romanca banateanca,o fata din Basarabia si cu o turcoaica din Dobrogea.Am sa va dau si o mostra de muzica POPS,e de calitate !Fata acum isi aminteste de neamul ei…Vruta in armaneste inseamna iubita.La noi:IUBITA .

    Răspunde ↓
26. Alin noiembrie 5, 2009 la 14:58

    Becali e pe jumatate aroman de origine din Albania,ce te mira ?Si dansurile sunt cam ca in Albania si Grecia…

    Răspunde ↓
    1. Stela noiembrie 9, 2009 la 11:44

       Ce interesant, dansul intradevar seamana cu cel albanez, doar ca e un pic mai ritmic!

       Răspunde ↓
27. Alin noiembrie 5, 2009 la 12:26

    Asadar :
    

    Răspunde ↓
    1. albaniaperomaneste Autor postnoiembrie 5, 2009 la 12:30

       Barbatii sunt in costume populare asemanatoare cu cele albanezesti!

       Răspunde ↓
28. Alin noiembrie 5, 2009 la 12:23

    Stela,voi in Albania,si in tot Balcanul, aveti un soi mandru de romani-AROMANII.
    Te invit pe tine si il vinvit pe prietenul Hansy sa urmariti un cantec popular printre armanii din Albania.S-a prins in joc si miliardarul George Becali {cred ca stiti cine e }
    Ti-am trimis ceva si pe mail.
    
    Pe curand !

    Răspunde ↓
29. Alin noiembrie 5, 2009 la 11:19

    Raportul de progres al CE încurajează Albania
    De Sami Neza, din Tirana pentru Southeast European Times – 04/11/09

    Guvernul este mulţumit de recentul raport de progres al CE, dar mai trebuie soluţionate probleme importante.
    Liderul opoziţiei albaneze, Edi Rama, consideră că raportul CE trage un semnal de alarmă asupra situaţiei electorale din ţară.
    Oficialii guvernamentali albanezi au salutat rezultatele raportului de progres al Comisiei Europene (CE) publicat luna trecută.

    Prim-ministrul Sali Berişa a afirmat că raportul laudă eforturile Albaniei în toate sectoarele şi că acesta serveşte drept ghid pentru activitatea guvernului său.

    „L-aş semna în mod cert, iar acest raport va reprezenta un plan de lucru pentru fiecare minister şi agenţie din această ţară”, a declarat Berişa la conferinţa de presă susţinută împreună cu şeful delegaţiei CE la Tirana, ambasadorul Helmut Lohan.

    Potrivit raportului, relaţiile de ansamblu dintre Albania şi Uniunea Europeană sunt încurajatoare. „Albania a continuat să facă progrese în abordarea criteriilor politice în conformitate cu Parteneriatul European”, a afirmat Berişa, adăugând că alegerile parlamentare din iunie au îndeplinit „majoritatea criteriilor internaţionale”.

    „Adoptarea codului electoral şi pregătirea listelor de alegători actualizate la timp satisfac în mare măsură această prioritate esenţială a parteneriatului european”, se afirmă în raportul CE.

    Ministrul integrării Majlinda Bregu a afirmat că raportul recunoaşte că alegerile au fost libere şi corecte, iar ea consideră închis capitolul privind alegerile. Cu toate acestea, având în vedere caracterul controversat din punct de vedere politic al subiectului alegerilor, raportul a declanşat din nou dezbateri la Tirana.

    Edi Rama, liderul Partidului Socialist, de opoziţie, care boicotează parlamentul nou format, a declarat presei că raportul confirmă de fapt analiza critică a partidului său. „Pentru noi, acest raport este un clopot de alarmă cu privire la situaţia electorală din Albania”, a afirmat acesta.

    În ceea ce priveşte liberalizarea vizelor – un alt subiect fierbinte – CE a constatat că Albania a făcut „progrese semnificative în domeniile justiţiei, libertăţii şi securităţii, dar nu a îndeplinit deocamdată toate criteriile de referinţă stabilite în directive”.

    Oficialii de la Bruxelles au cerut guvernului să depună eforturi suplimentare „în special în domeniile personalizării şi distribuirii paşapoartelor biometrice, gestionării frontierei şi migraţiei şi a cadrului instituţional de combatere a crimei organizate şi corupţiei”.

    Combaterea corupţiei reprezintă una din priorităţile esenţiale ale parteneriatului european. Potrivit raportului, corupţia din Albania este „larg răspândită în multe zone şi continuă să fie o problemă deosebit de gravă”.

    Raportul specifică decizia controversată a guvernului de a oferi fostului ministru al apărării Fatmir Meidiu o altă funcţie, după ce acesta a fost anchetat pentru incidentul produs în martie 2008 la Gerdec, când un incendiu puternic a provocat o serie de explozii devastatoare la un depozit de muniţie.

    Potrivit raportului, relaţiile de ansamblu dintre Albania şi Uniunea Europeană sunt încurajatoare. „Albania a continuat să facă progrese în abordarea criteriilor politice în conformitate cu Parteneriatul European”, a afirmat Berişa, adăugând că alegerile parlamentare din iunie au îndeplinit „majoritatea criteriilor internaţionale”.

    „Adoptarea codului electoral şi pregătirea listelor de alegători actualizate la timp satisfac în mare măsură această prioritate esenţială a parteneriatului european”, se afirmă în raportul CE.

    Ministrul integrării Majlinda Bregu a afirmat că raportul recunoaşte că alegerile au fost libere şi corecte, iar ea consideră închis capitolul privind alegerile. Cu toate acestea, având în vedere caracterul controversat din punct de vedere politic al subiectului alegerilor, raportul a declanşat din nou dezbateri la Tirana.

    Edi Rama, liderul Partidului Socialist, de opoziţie, care boicotează parlamentul nou format, a declarat presei că raportul confirmă de fapt analiza critică a partidului său. „Pentru noi, acest raport este un clopot de alarmă cu privire la situaţia electorală din Albania”, a afirmat acesta.

    În ceea ce priveşte liberalizarea vizelor – un alt subiect fierbinte – CE a constatat că Albania a făcut „progrese semnificative în domeniile justiţiei, libertăţii şi securităţii, dar nu a îndeplinit deocamdată toate criteriile de referinţă stabilite în directive”.

    Oficialii de la Bruxelles au cerut guvernului să depună eforturi suplimentare „în special în domeniile personalizării şi distribuirii paşapoartelor biometrice, gestionării frontierei şi migraţiei şi a cadrului instituţional de combatere a crimei organizate şi corupţiei”.

    Combaterea corupţiei reprezintă una din priorităţile esenţiale ale parteneriatului european. Potrivit raportului, corupţia din Albania este „larg răspândită în multe zone şi continuă să fie o problemă deosebit de gravă”.

    Raportul specifică decizia controversată a guvernului de a oferi fostului ministru al apărării Fatmir Meidiu o altă funcţie, după ce acesta a fost anchetat pentru incidentul produs în martie 2008 la Gerdec, când un incendiu puternic a provocat o serie de explozii devastatoare la un depozit de muniţie.

    Guvernul albanez dezbate proiectul de buget pe 2010

    Evaluând progresul din sistemul judiciar, raportul subliniază necesitatea „de a asigura credibilitatea în combaterea corupţiei, un proces corect şi transparent de condamnarea a tuturor persoanelor responsabile, indiferent de poziţia acestora”.

    Raportul exprimă de asemenea îngrijorare faţă de alte domenii, precum asistenţa medicală şi presa. „Corupţia se menţine ridicată la aproape toate nivelurile sectorului sănătăţii”, iar „interesele de afaceri şi politice continuă să influenţeze presa independentă în ceea ce priveşte independenţa editorială şi competenţa profesională”.

    Raportul menţionează că politicile economice ale guvernului au ajutat Albania să evite o recesiune gravă, dar stabilitatea economică a avut de suferit.

    „Pe parcursul anului 2008, creşterea economică a continuat să se accelereze, dar a scăzut în 2009 din cauza impactului crizei economice, având ca rezultat reducerea exporturilor, remiterilor bancare şi creditelor. Politica monetară a rămas solidă şi stabilitatea preţurilor a fost menţinută”, se afirmă în raport.

    Evaluând progresul din sistemul judiciar, raportul subliniază necesitatea „de a asigura credibilitatea în combaterea corupţiei, un proces corect şi transparent de condamnarea a tuturor persoanelor responsabile, indiferent de poziţia acestora”.

    Raportul exprimă de asemenea îngrijorare faţă de alte domenii, precum asistenţa medicală şi presa. „Corupţia se menţine ridicată la aproape toate nivelurile sectorului sănătăţii”, iar „interesele de afaceri şi politice continuă să influenţeze presa independentă în ceea ce priveşte independenţa editorială şi competenţa profesională”.

    Raportul menţionează că politicile economice ale guvernului au ajutat Albania să evite o recesiune gravă, dar stabilitatea economică a avut de suferit.

    „Pe parcursul anului 2008, creşterea economică a continuat să se accelereze, dar a scăzut în 2009 din cauza impactului crizei economice, având ca rezultat reducerea exporturilor, remiterilor bancare şi creditelor. Politica monetară a rămas solidă şi stabilitatea preţurilor a fost menţinută”, se afirmă în raport.

    Răspunde ↓
30. Alin noiembrie 5, 2009 la 11:12

    Stela,Hansy {de fapt Athur Vario}traieste in Canada.
    Iti va spune curand unde poti intalni romani.Fara indoiala ca poti afla si de la Ambasada Romaniei sau de la Centrul Cultural Roman {stiu ca exista unul}din Tirana.
    Elevii de la Liceul Roman au sigur parinti romani.Daca stai intr-un orasel mic,va fi totusi mai greu…Oricum,te va lamuri Hansy.Eu sunt in Romania si nu prea am cum sa ma implic direct,desi mi-ar face placere .Mai vorbim !

    Răspunde ↓
    1. Stela noiembrie 9, 2009 la 11:40

       Multumesc, Alin. Voi trece pe la Ambasada, va fi cel mai eficient cred, :-), iar 1 decembrie e tocmai ocazia potrivita!

       Răspunde ↓
31. Stela noiembrie 5, 2009 la 08:19

    Da, banuiesc ca e mai cald un pic decat in Romania, insa in curand deja va incepe perioada ploilor si cam asa va fi toata iarna 🙂

    Răspunde ↓
    1. albaniaperomaneste Autor postnoiembrie 5, 2009 la 11:07

       Nu stiu daca e prima iarna pentru tine, dar vei observa ca frigul din timpul iernii e urat si periculos (multa umezeala).

       Răspunde ↓
       1. Stela noiembrie 9, 2009 la 11:28

          Eh, e a doua iarna deja, friguroasa si ploioasa, ai dreptate 🙂

          Răspunde ↓
32. Alin noiembrie 4, 2009 la 16:36

    In Albania acum vremea e mai frumoasa ca la noi ,nu-i asa ?E Mediterana doar !La anul merg si eu acolo Hansyje.Anul asta am fost la cateva sute de metri,in Corfu,dar nu m-am invrednicit sa iau bacul pana acolo.La anul am rezervat 10 zile.Sunt multe de vazut ,stiu sigur.

    Răspunde ↓
33. Alin noiembrie 4, 2009 la 16:33

    Acum locuiesti in Albania,Stela …Te-ai adaptat usor ?Oricum,mediul este foarte diferit de Basarabia sau de Romania propriu-zisa .Au mai scris cateva fete pe forum ca sunt casatorite cu albanezi.Hansy are si el sotie romanca.Am aflat ca ar exista in Albania un liceu romanesc.Cu siguranta ca acolo vei intalni pe langa aromani si romani.Presupun ca exista si un coltisor pe internetul albanez in care romanii schimba pareri.Hansy stie mai bine.Pomenea ceva si de Facebook.Tu ai studiat in Romania,nu-i asa ?Ai familie mare in Basarabia ?

    Răspunde ↓
    1. Stela noiembrie 5, 2009 la 08:12

       Salut, Alin. Merci mult pentru raspuns.Ma bucur sa aflu ca mai sunt romance in Albania, din regret nu am intilnit niciuna pana acum, dar sper ca voi reusi in curand. Si, uite, nu il cunosc nici pe Hancy, nici grupul de pe facebook. Daca poti sa imi oferi vreo informatie mai exacta despre cum as putea sa dau de cineva, te rog scrie-mi pe stela_ursachi@yahoo.com. iti voi fi recunoscatoare:-)
       Deocamdata cunosc doar rusoaice, casatorite aici in Albania, si sunt placut surprinsa ca numarul acestora creste din an in an. Ne intalnim foarte des, ne sustinem reciproc, iar aceasta e atat de important in procesul nostru de integrare. Oricum, mi-ar placea sa cunosc si ramance, ca totusi „sange apa nu se face”, tot mai aproape imi sunt romanii 🙂
       Despre adaptarea mea aici, pot sa spun ca dupa un an de cand am venit ma simt deja mai ca acasa, pentru ca ne-am creat cercul nostru de cunostinte si prieteni, am un job bun, casa mea – lucruri care conteaza oriunde te-ai afla. Desigur ca Albania e diferita in multe privinte de Basarabia, mai sunt multe lucruri care trebuie puse la punct aici pentru a ti se oferi o viata mai calitativa, nu neg ca sunt multe lucruri care deranjeaza, dar vestea buna e, ca schimbarile sunt in toi – Shqiperia po ndryshon 🙂

       Răspunde ↓
       1. albaniaperomaneste Autor postnoiembrie 5, 2009 la 11:06

          Shqiperia po ndryshon 😀 😀 Sper sa nu mai castige alegerile cel care foloseste acest slogan 🙂 Stela, eu nu traiesc in Albania (nickname-ul meu era Hancy, dar ma cheama Artur), dar stiu de cateva romance si romani care traiesc in Albania. Cel mai usor e sa treci pe la ambasada Romaniei pe 1 Decembrie si cred ca vei intalni mai multi romani acolo.

          Răspunde ↓
34. Stela noiembrie 4, 2009 la 15:49

    din Basarabia (asa numita Republica Moldova) 🙂

    Răspunde ↓
35. Alin noiembrie 4, 2009 la 14:44

    Din care Moldova esti Stela ?Din Basarabia,sau de dincoace de Prut ?

    Răspunde ↓
36. calin noiembrie 3, 2009 la 18:01

    joi ajung la Saranda in vizita pentru 4 zile cu inca doi prieteni pe care i-am convins sa vina cu mine. Ce ar trebui sa vad? De ce ar trebui sa ma feresc? Ce recomandari imi faceti?

    Răspunde ↓
    1. albaniaperomaneste Autor postnoiembrie 3, 2009 la 20:12

       Drum bun Caline! Nu uita sa vezi coasta de sud (Saranda – Vlora) orasul antic Butrint (aproape de Saranda) si Ksamil. Daca ajungi pana la Vlora, opreste-te la Dhermi si Llogara. Nu evita sa gusti carnea de miel din Llogara si sa bei o cafea la Bar Liro din Vlora. De evitat? Faceti un plan inainte de a merge undeva si nu lasati pe altii sa va faca planurile. De obicei, albanezi sunt foarte respectuosi cu strainii (indferent de tara), dar nu le place smecheria. Inca o data drum bun si astept comentarii.

       Răspunde ↓
37. Stela noiembrie 3, 2009 la 12:26

    Va salut pe toti!
    Acest blog e o adevarata descoperire pentru mine!E pur si simplu formidabil, o resursa atat de consistenta si utila despre Albania in limba romana!
    Sunt originara din Moldova, iar Albania a devenit pentru mine o a doua Patrie fiindca sotul meu este albanez si locouesc aici de un an.
    Mi-ar placea mult sa cunosc si alti romani sau vorbitori de romana care se afla in Albania.
    Sper ca prin intermediul acestui site superb vom putea sa ne cunoastem.
    Acesta este emailul meu: stela_ursachi@yahoo.com

    Răspunde ↓
38. Alin noiembrie 1, 2009 la 17:03

    Coloniile albaneze din Romania. Romania si statul albanez 1912-1914

    Lucrarea aceasta este reflectarea unei perioade scurte, dar eroice, din istoria albanezilor, dovada eforturilor si sacrificiilor patriotilor albanezi, care, aflându-se departe de patrie, dar liberi si traind in libertate, luând pilda acelor popoare in mijlocul carora traiau, au facut tot ce le-a stat in putinta pentru Renasterea lor nationala si au pregatit, la urma urmei, conditiile pentru atingerea idealului de independenta nationala, pentru eliberarea de sub stapânirea straina.
    In Romania a existat intotdeauna o atractie fata de istoria poporului albanez, si este cunoscut ca o parte a a albanezilor a gasit inca de la inceputul dominatiei otomane adapost si sprijin in mijlocul poporului român, pastrandu-si identitatea, limba si obiceiurile stramosilor. Inca de la inceputul sec. al XX-lea,.Ei au devenit forta motrice a unitatii nationale, pentru dezvoltarea limbii, a literaturii si culturii albaneze.
    Ei au deschis scoli in care se invata limba albaneza in România, ajungând sa deschidea Academia Pedagogica pentru pregatirea viitorilor invatatori ai scolilor din Albania.
    S-a ajuns astfel ca România sa devina o adevarata pepiniera pentru formarea de intelectuali si promotori ai stiintei de carte, invataturii si culturii in limba materna, intr-o perioada in care in patria mama acestea nu erau permise si se impusese invatarea a doua sau mai multe limbi straine.
    Pot fi studiate numeroase materiale din fondul Bibliotecii Nationale, al Institutului de Istorie si Muzeului de Istorie, ca si periodice albaneze din România; documente diplomatice ale Ministerului de Externe al României si, in mod special, revista „Tribuna Albano-Româna” 1914-1916, revista „România Mare” din februarie 1914, ziarul „Albanezul” (Shqiptari) 1990-1992, „Anuarul Albanezul – 400 de ani de la stabilirea albanezilor pe teritoriul României”, 1995.
    Prezinta interes noile editii aparute in Albania: D. Heaton Armstrong „Albania 1914 – Sase luni de regat”, amintirile secretarului printului Wied; F. Saleo „Albania – Sase luni de regalitate; L. Tidemans „Raportul Comisiei Internationale in problema Balcanilor”.
    In perioada aceea, multi dintre albanezii care traiau in România aveau o pozitie eonomica si politica buna, dintre acestia formandu-se intelectualitatea si elementele inaintate, care au contribuit la coagularea constiintei nationale albaneze.
    Coloniile albaneze din România au dat un important sprijin material, politic si moral afirmarii independentei nationale a Albaniei.
    In data de 5 noiembie 1912, Ismail Qemali a sosit la Bucuresti, fiind primit cu o deosebita caldura de conationalii sai, aici hotarându-se declararea independentei Albaniei.
    Guvernul român a sprijinit pe cale diplomatica Independenta Albaniei. Chestiunea cel mai putin cercetata de istoriografia româna este pozitia coloniilor albaneze din România fata de urcarea pe tronul Albaniei a printului Wilhelm de Wied.
    Trebuie scos in evidenta entuziasmul si sprijinul acordat printului de Wied, ca rege al Albaniei.
    Prin aceasta, colonia albaneza din România punea umarul la progresul tarii de provenienta.
    Datorita bunelor relatii dintre poporul român si cel albanez, România a fost primul stat care si-a trimis diplomatii pe lânga guvernul printului de Wied, numindu-l ca ambasador pe diplomatul Burghelea.
    De asemenea merita citit raportul diplomatului român Mihail Sturdza despre situatia din Albania vorbeste clar despre ajutorul pe care România i l-a dat Albaniei.
    Inchei spunand ca mai sunt inca multe fapte de istorie pe aceasta tema in arhivele romanesti,albaneze si otomane.

    Răspunde ↓
39. Baki Ymeri octombrie 30, 2009 la 20:23

    Albanezii cei mai fideli minoritari ai României
    (De la Vasile Lupu şi Dora D’Istria, la Victor Eftimiu şi Gelcu Maksutovici)

    Urmaşi ai vechilor iliri, locuind se pare de-a lungul versantului oriental al Mării Adriatice, în regiunile de nord-vest ale Macedoniei, ale Epirului, şi-au apărat cu străduinţă independenţa faţă de greci şi romani. De la vestita regină Teuta din antichitate şi până la legendarul erou Gheorghe Castriotul Skanderbeg, care încerca să înlăture penetraţia otomană, a fost o luptă constantă de a apăra independenţa naţională. Din raportul agentului Giovanni de Marini Poli, din 14/24 martie 1595, expediat din Alba Iulia, se relatează că Mihai Viteazul (1593 – 1601) a îngăduit unui număr de 15.000 albanezi să se aşeze în Ţara Românească.
    Ţinem să facem precizarea că după moartea lui Skanderbeg (1468), otomanii ocupă Kruja (1478), Shkodra (1479), iar din 1506, întregul teritoriu locuit de albanezi este inclus sub stăpânire otomană. In acest context se aşează la noi în ţară cei circa 15.000 de albanezi, care vor face incursiuni la sud de Dunăre, încadraţi în armata lui Mihai Viteazul, şi vor avea succese. Simion Movilă, prin hrisovul dat în mai 1602, la Târgovişte, acordă arbănaşilor strămutaţi în satul Călineşti, din judeţul Prahova „scutiri de dări pe zece ani şi dreptul de a se conduce singuri după vechile şi propriile lor precepte”. Istoricul bulgar Gheorghi Barbalov arată că otomanii, după pacificarea teritoriilor albaneze şi includerea în două sangeacuri, au evacuat populaţiile unor localităţi înregi din Albania, mai ales albanezii creştini, şi i-au adus pe teritoriul Bulgariei, spre a fi supraveghiaţi mai bine. După ce enumără o serie de localităţi, arată că localitatea Arbanasi, de lângă Razgrad, astăzi satul Poroişte, l-a dat pe viitorul domnitor Vasile lupu.
    Fiu al albanezului Neculai Coci, Vasile Lupu se naşte în 1593, în comuna Arbănaşi şi ajunge domn al Moldovei la vârsta de 40 de ani. Albanez cu educaţie grecească, va ocupa numeroase funcţii ca Mare Vistier (specializându-se în domeniul fiscalităţii ca Mare Spătar) şi Hatman (în domeniul militar), ca Mare Postelnic (sfătuitorul Domnului în domeniul politicii externe), ca Mare Vornic (în domeniul politicii interne şi măsurile care trebuiesc luate urgent pentru a face faţă unor răzmeriţe, etc.). Abil, şiret, diplomat, Vasile Lupu în prima sa domnie va domni mult pentru acele timpuri nesigure ale evului mediu (aprilie 1634 – aprilie 1653), când un sultan capricios îl putea mazili, arunca în vestita închisoare cu 7 turnuri (Yedi Kule) sau decapita. Era partizanul unei domnii ereditare, purtătoarea unor reforme statale.
    Un adevărat Mecena al culturii, cu ajutorul Mitropolitului Kievului, Petre Movilă, întroduce tiparul în Moldova şi va pune bazele Colegiului Vasilian la Iaşi. Pe cheltuiala Domnitorului, Colegiul se mută în incinta Mânăstirii Trei Ierarhi; disciplinele predate coincideau cu cele de la marile şcoli din Kiev şi din Polonia (Bar,Cracovia). Se preda teologia, filosofia, retorica, gramatica, dialectica. Se preda în limbile slavonă, română, greacă şi latină. (De problemă s-a ocupat Georgiana Bauer, în „Albanezul”, nr.10, 1998, p.63). După cum remarca A.D.Xenopol, Vasile Lupu, albanez grecizat, vine din boierie pe tronul Moldovei, fără a pretinde nici o legătură de sânge cu un domn anterior. Prin el mai mulţi compatrioţi de-ai lui îşi deschid calea spre tronurile române, mai întâi familia Ghiculeştilor de un neam cu Vasile Lupu, arbănaşi ca şi el, şi al căror străbun purtase neguţătorii prin Iaşi înainte de domnia lui Vasile Vodă, apoi aceea a Duculeştilor al căror trunchi fusese luat la curte de acelaşi domnitor” (A.D.Xenopol, Istoria Românilor din Dacia Traiană, vol.VIII, Iaşi, 1986, p. 131)
    Sărind peste amănunte, relaţiile de rudenie cu cazacii lui Bogdan Hmelniţchi (fiul Timuş o ia de soţie pe domniţa Ruxandra), încercările de a-l da jos de pe tron pe Matei Basarab au făcut ca a doua domnie a lui Vasile Lupu să fie scurtă (mai – iulie 1653), iar îndrăzneţul domnitor, care avea firea mai mult împărătească decât domnească, să fie aruncat în temniţă, la Istambul, unde îşi va găsi sfârşitul. Dora D’Istria scriitoare de talent, a fost una din femeile cele mai progresiste ale veacului său, cu multiple legături în lumea intelectuală europeană de la Bucureşti, Paris, Veneţia, Petersburg. Operele Doamnei Dora D’Istria, traduse de Grigore Peretz şi apărute în trei volume la Bucureşti, în 1876, stau mărturie a multiplelor sale calităţi intelectuale şi artistice. Era denumită „cea mai strălucită stea de pe cerul nefericitei Albanii”.
    Victor Eftimiu, personalitate remarcabilă a Comunităţii albaneze, mărturisea: „Eu nu mă consider scriitor albanez, ci unul român, pentru că în România, unde am descins de la vârsta de cinci ani, m-am format din toate punctele de vedere. Acolo am studiat, acolo am fost încurajat să scriu, acolo am cunoscut succesul şi consacrarea. În 1911 i-a jucat Naţionalul din Bucureşti prima piesă. A publicat în România între anii 1912- 1972, 140 de volume (poezie, proză, teatru). În lagărul de la Târgu Jiu unde a fost întemniţat în 1944, împreună cu Tudor Arghezi, Mihail Ralea, Zaharia Stancu, umbla înfăşurat c-un guler de blană de astrahan, iar şeful lagărului colonelul Leoveanu, îi raporta evenimentele din lumea de afară.
    „Închei această sumară prezentare cu Gelcu Maksutovici, personalitate marcantă a lumii albaneze de pe teritoriul de astăzi al României, care încă din anii studenţiei a prins dragul scrisului şi cercetării, şi prin cărţi, studii, articole de presă, contribuţii la radio şi televiziune şi-a reprezentat Comunitatea Albaneză pe plan intern şi internaţional. Articolele sale captivează auditorul. Fac un act de mândrie pentru mine că mi-a fost student strălucit şi valoros colaborator. Fiica sa Cristia îi continuă opera. A avut marele noroc că soţia sa doamna Doina, de obârşie română, a stat în permanenţă alături de ilustrul său soţ”. Le transmit şi pe această cale, afecţiunea şi consideraţia mea.Prof.univ.dr.Nicolae Ciachir, Un istoric român ancorat în lumea contemporană, Editura Oscar Print, Bucureşti, 2003, pp.435 – 437)

    Răspunde ↓
40. Baki Ymeri octombrie 30, 2009 la 20:22

    Multumim lui Alin pentru statistica. Avem nevoie de surse documentare privind cei 4 mii de albanezi din Romania, fiindca sursele de recensamant vorbesc despre in jur de 500 de persoane c are si-au declarat nationalitatea albaneza, desi ca numarul lor este mult mai mare (edhepse numri i tyre eshte shume me i madh).
    Pershendetje/Salutare!

    Răspunde ↓
41. ana octombrie 22, 2009 la 02:41

    salut !!!!!!!!!!!!! am si eu o simpla intrebare : cand intra albania in europa.?????? multumesc!!!!!!!!!!!!!

    Răspunde ↓
    1. albaniaperomaneste Autor postoctombrie 22, 2009 la 02:47

       Banuiesc ca ai vrut sa intrebi, cand intra Albania in Uniunea Europeana, nu??????

       Răspunde ↓
42. Gjergj octombrie 18, 2009 la 23:21

    Va multmesc de interesul care il aveti pentru tara mea. Eu traiesc in Romania de 8 ani si ma duc destul de des in Albania. Sunt din Shkoder, nordul Albaniei. Pentru orce intrebare va stau la dispozitie.
    Gjergj

    Răspunde ↓
    1. albaniaperomaneste Autor postoctombrie 18, 2009 la 23:29

       Gjergj, falemnderit! Esti binevenit oricand pentru a comenta sau ajuta cu informatii despre Albania sau Kosovo!

       Răspunde ↓
43. Alin octombrie 17, 2009 la 09:52

    Albanezi
    Albanezii (în albaneză Shqiptarët) din sud-estul Europei, locuiesc în Albania şi ţările vecine iar limba lor naţională este albaneza. Aproximativ jumătate din albanezi locuiesc în Albania, cu numeroase grupuri aşezate în Kosovo, Republica Macedonia, Serbia şi Muntenegru. De asemenea, există numeroase minorităţi albaneze şi comunităţi imigrante în alte ţări precum Turcia, Grecia şi Italia.

    Populatia Populaţie totală
    peste 9 milioane

    Regiuni cu populaţie semnificativă Albania 3.457.480 [1]
    Kosovo 1.588.257 [2]
    Turcia 1.500.000 [3]
    Serbia 67.000 [4]
    Republica Macedonia 500.083 (2006) [5]
    Grecia 443.550 [6]
    Muntenegru 31.000 [7]
    Italia 233.000 [8]
    Statele Unite ale Americii 114.000 [9]
    Canada 22.395 [10]
    Suedia 40.000 [11]
    Elveţia 200.000 [12]
    Germania 400.000 [13]
    Regatul Unit 30.000 [14]
    Franţa 20.000 [15]
    Olanda 105.000 [16]
    Austria 20.000 [17]
    Bosnia şi Herţegovina 15.600 [18]
    Croaţia 14.590 [19]
    Egipt 20.000 [20]
    Danemarca 12.000 [21]
    Australia 11.140 [22]
    Slovenia 8.200 [23]
    Norvegia 12.000 [24]
    Finlanda 5.000 [25]
    Belgia 25.000 [26]
    Luxemburg 4.800 [27]
    Spania 4.500 [28]
    România 4.000 [29]
    Ucraina 1.740 [30]

    Răspunde ↓
    1. albaniaperomaneste Autor postoctombrie 17, 2009 la 11:05

       Habar nu aveam ca exista o asemenea statistica! Multumesc frumos!

       Răspunde ↓
44. Alin octombrie 17, 2009 la 09:39

    Fascinanta poveste a femeilor-barbat – In muntii Albaniei, unele femei se mai supun unui cod social din Evul Mediu

    In muntii Albaniei mai traiesc inca femei devenite din punct de vedere social barbati in baza unui cod ancestral care in societatea patriarhala le permitea sa asume toate atributiile rezervate barbatului.
    De-a lungul timpului, femeile-barbat albaneze adoptau o atitudine masculina nu doar atunci cand lipseau barbatii din casa, ci si in caz de respingere a sotului ales de tata.
    Una dintre acestea este Qamile Stema, care a devenit Qamil.

    Povestea lui Qamil. Fiica cea mica din opt fete a facut legamant de castitate in urma cu opt decenii si a jurat sa nu se casatoreasca si sa ramana fecioara pana la capatul vietii.
    Spune ca a facut acest sacrificiu pentru mama ei, care a ramas singura cand tatal a murit de tanar, iar ea a fost nevoita sa se creasca singura.
    Qamile traieste in casuta ei umila din satul Barganesh, la 50 de kilometri distanta de Tirana. Are acum 88 de ani, si de mult timp a luat locul tatalui, si-a taiat parul si-a dat jos rochia si s-a imbracat in straie barbatesti brekushe (pantaloni negri largi, vesta si caciula alba), tipica locuitorilor din regiunea Kruja.

    Singurul lucru ce pare ciudat la aceasta tinuta este pistolul de la cingatoare, menit sa o protejeze de o eventuala agresiune. Face parte dintre obligatiile crede revin celor 12 barbati, asa-numiti garanti, a caror misiune era de a supraveghea respectarea juramantului facut de fecioare in fata lor. Femeile deveneau barbati nu doar cand acestia lipseau din casa, ci si in cazul respingerii logodnicului ales de tata.
    Prin aceasta conversie, fecioarele se bucurau de mai mare libertate intr-o societate rurala patriarhala care dispretuia rolul femeii, desi acest lucru nu insemna ca le obliga sa aiba relatii homosexuale, spune Tirta.
    Acest fenomen social, din care mai exista inca 20 de reprezentante in intreaga tara, isi are radacinile in codul din Evul Mediu al lui Lek Dukagjini, care a reglementat viata sociala si economica a albanezilor catolici si musulmani intre secolele XV si XIX.

    “Nu regret nimic”. Qamile isi aminteste cu nostalgie de discutiile lungi purtate cu barbatii in fumul de tutun, cum ducea caprele la pascut, sezonul de pregatire a rachiului, rugaciunile alaturi de sateni vinerea la moschee, momente pe care nu le-ar fi putut niciodata savura ca urmare a conditiei sale de femeie. Cand este intrebata daca si-a pus vreodata sort pentru a spala farfuriile raspunde cu umor: “Eu nu sunt femeie”.
    Se declara multumita de viata ei de barbat, declarand ca nu a fost niciodata obligata sa lupte impotriva acestora, pentru ca au tratat-o ca pe un unul de-al lor.

    Dar in timp ce mentioneaza privilegiile, dezvaluie unele avantaje concrete ale vietii sale dualiste, precum o ceremonie nuptiala cand un barbat s-a napustit asupra ei sa o omoare vazand-o ca danseaza prea strans cu o femeie.
    Pe de alta parte marturiseste ca se simtea foarte incomod in “acea perioada a lunii” cand trebuia sa stea asezata alaturi de barbati la reuniunile in care luau decizii importante asupra problemelor locale. “Nu purtam sutien, ci imi aplatizam pieptul infasurandu-ma cat mai strans.
    Acum traiesc singura, ca multi altii care s-au casatorit si au fost abandonati de copiii lor”, spune ea si ii critica pe barbatii de azi care si-au pierdut virilitatea pentru ca primesc ordine de la sotiile lor.
    Desi a ramas singura, dupa ce mama si surorile ei au murit, iar nepotii ei au plecat care incotro, nu regreta nimic. Nimic.

    Răspunde ↓
45. Alin octombrie 17, 2009 la 09:26

    Berisha vorbeste in Kosovo despre „unirea natiunii albaneze”, Belgradul protesteaza

    Ministerul de Externe sarb a protestat pe langa Ambasada albaneza de la Belgrad, dupa ce premierul albanez Sali Berisha vorbise despre un proiect de „unire a natiunii” albaneze, interpretat de Serbia drept o aluzie la anexarea Kosovo. Intr-un interviu difuzat duminica la postul de televiziune kosovar Klan Kosova, Berisha spusese: „Unirea natiunii este proiectul meu, dar trebuie spus ca la baza acestui proiect de uniune nationala sta idealul european”. „Peste tot pe unde traiesc, in Albania, in Kosovo, albanezii trebuie sa se simta frati

    Răspunde ↓
46. albaniaperomaneste Autor postoctombrie 16, 2009 la 18:12

    Alin, am descis un nou subiect acum cateva zile despre limba albaneza (vezi sub date generale, pe dreapta) dar nu am explicat amanuntit dialectele albanezei. Multumesc pentru informatia adusa. Cat despre albanezii din Ucraina a fost un lucru foarte surprizantor si pentru mine sa aflu ca sunt sate cu albanezi care inca vorbesc albaneza.

    Răspunde ↓
47. Alin octombrie 16, 2009 la 18:00

    Nu stim mai nimic despre comunitatile albaneze care s-au dezvoltat departe de poporul albanez din Tara Mama ,datorita vitregiilor istoriei.
    Poate ne va spune Albania peromaneste ceva despre Arbareshi,Arvaniti,Chami si alte comunitati.
    Extraordinar,exista colonii albaneze si in…Ucraina !.
    Eu cred ca e important ca albanezii sa stie unii de altii ,dar si restul si lumii despre ei toti.
    Sunteti 8 milioane de suflete !

    Răspunde ↓
48. Alin octombrie 16, 2009 la 17:43

    Dialectul albanez Tosk

    Tosk reprezinta al doilea dialect principal al limbii albaneze.

    Dialectul tosk vorbit în sudul şi centrul Albaniei, de către arbăreşii din Italia şi de minoritatea albaneză din Grecia: populatia çam şi arvaniţii, cât şi de mici comunităţi de imigranţi în Ucraina, Turcia, Egipt şi Statele Unite.

    Arberesh şi Arvanitika sunt varietăţi (graiuri) ale dialectului tosk.

    Limita geografică dintre dialectul tosk şi cel Gheg (celălalt dialect principal al limbii albaneze), este râul Shkumbin din centrul Albaniei (care străbate şi oraşul Elbasan). Din această cauză, sudul Albaniei este numit în limbajul colocvial albazez „Toskeria”.

    Vorbitorii dialectului Tosk sunt în proporţii aproximativ egale creştini ortodocşi şi musulmani.

    Limba literară albaneză a fost alcătuită predominant pe baza dialectului tosk.

    Răspunde ↓
49. Alin octombrie 16, 2009 la 17:34

    Dialectele limbii albaneze

    Dialectul Gheg

    Arborele lingvistic albanezGheg este unul din cele două principale dialecte ale limbii albaneze.

    Gheg e vorbit în nordul Albaniei şi de către albanezii din fosta Iugoslavie: Serbia (localităţile Preševo, Medvejia şi Bujanovac, dar mai ales în regiunea autonomă Kosovo unde este vorbită de către 90% din locuitori), cei din Macedonia (nord-vest) şi cei din Muntenegru (sud).

    Limita geografică dintre dialectul gheg şi cel tosk (celălalt dialect principal al limbii albaneze), este râul Shkumbin din centrul Albaniei (care străbate şi oraşul Elbasan). Din această cauză, nordul Albaniei este numit în limbajul colocvial albazez „Gegëria”.

    Vorbitorii dialectului Gheg sunt predominant musulmani, existând însă şi importante comunităţi creştine romano-catolice (majoritari în regiunea Mirditia din nordul Albaniei). Importante minorităţi catolice trăiesc şi în Kosovo sau de-a lungul coastei Adriatice.

    Limba literară albaneză a fost alcătuită predominant pe baza dialectului tosk, fiind însă preluate şi elemente din dialectul gheg.

    Răspunde ↓
50. Alin octombrie 16, 2009 la 08:45

    INTERVIU: Marilena Lica Masala-Albania, exceptia europeana-interviu cu Etienne Bommier, iniţiatorul şi organizatorul conferinţei cu titlul omonim –Etienne Bommier este colonel în armata franceză. Printr-un concurs interesant de împrejurări, a aflat în urmă cu un an, mai exact în februarie 2007, că în timpul celui de al doilea război mondial, albanezii, cu toată neajunsurile provocate de deciziile marilor puteri privind propria lor ţară şi istorie începând din 1918, i-au protejat pe evreii aflaţi pe teritoriul lor, refuzând deportarea lor. Această descoperire l-a uimit şi a început demersurile necesare prezentării acestui comportament curajos şi inedit în contextul celui de al doilea război mondial în cadrul unei conferinţe cu caracter internaţional. Conferinţa a avut loc duminică, 27 ianuarie 2008, la Palatul Luxemburg din Paris, fiind precedată de o slujbă ţinută de preotul Nike Ukgjini, la Catedrala Notre-Dame-de-Paris. Alături de Etienne Bommier, organizatori ai acestei importante manifestări sunt: Ylli Aliçka, ambasadorul Albaniei la Paris, Bernard Fournier, senator, responsabil al grupului parlamentar de prietenie Albania-Franţa, Fahmée Neziroski, Petrit Zorba şi Nylle Spahija, preşedinţi ai unor asociaţiei de prietenie Albania-Francţa, Beqir Reta, directorul Muzeului de Istorie, Shaban Sinani, director al Arhivelor Naţionale, Dritan Spahiu, istoric, Nevila Nika, fostă directoare a arhivelor, Ronka Stafa, ziarist, Nike Ukgjini, preot şi lista rămâne deschisă. Marilena Lică

    – Ce anume v-a determinat să organizaţi această conferinţă despre Albania ?
    Am descoperit în Albania, în urmă cu un an, că albanezii au adăpostit şi protejat un număr cert de evrei între 1933-1945. Nu ştiam acest lucru. Am întrebat în jurul meu şi am constatat că nici cunoscuţii mei francezi şi nici chiar albanezi stabiliţi în Franţa nu ştiau acest lucru exemplar în Europa acelor ani. Albanezii au avut un comportament de excepţie faţă de evreii din ţara lor. Am simţit că această preţioasă informaţie trebuie făcută cunoscută, mai ales că ei, fiind închişi în interiorul sistemului lor, nu-şi dădeau seama cât de important era ce-mi povesteau. Tot ce fac acum este din prietenie pentru albanezii pe care i-am întâlnit şi cunoscut, iar despre albanezii din epoca respectivă nu se poate vorbi decât în termeni elogioşi.

    Iar pe albanezii din prezent cum îi apreciaţi?
    În aceste luni cât m-am apropiat de ei, am constatat că nu seamană deloc cu ce se aude pe la noi. Dimpotrivă, au multe calităţi, sunt performanţi şi sunt foarte cultivaţi. Învaţă foarte uşor limbi străine. Ştiu franceză, italiană, maghiară, croată, engleză. Am avut şansa să întâlnesc la Tirana, oameni de mare ţinută spirituală. Din prietenie pentru ei, am decis să-i ajut. Toate aceste întâlniri, dialoguri despre istoria lor, s-au transformat într-o conferinţă în care, iată, vom vorbi despre Albania.

    Este Albania o excepţie europeană în contextul celui de al doilea război mondial, domnule Bommier?
    Albania este o excepţie europeană şi încă una foarte puternică. Am descoperit cu adevărat o ţară în care statul, instituţiile, religia, populaţia, presa, toţi au fost în unanimitate pentru protejarea evreilor. În opoziţie cu state unde s-au comis crime împotriva umanităţii, în Albania, populaţia i-a protejat pe evrei în primul rând pentru că erau oameni. Din tot ce am văzut în Albania, mi-am dat seama că aceşti oameni au avut un comportament logic. Iată. Nu sunt istoric, dar este într-adevăr impresionant să descoperi că în timp ce în alte ţări europene unde au ajuns naziştii evreii au fost deportaţi, în acelaşi timp albanezii au spus „NU”! Jos pălăria!

    Concret, cum au reuşit albanezii să se opună prea puternicului nazism european, ce anume au făcut pentru a nu-i deporta pe evrei?
    Ce pot eu să vă spun, este că statul albanez a adoptat măsuri de protecţie a evreilor. În timpul regelui Zog, evreii aveau dreptul să nu lucreze sâmbătă, puteau să-şi respecte şabatul lor. Şi asta m-a şocat.

    Apreciaţi că statul albanez a fost mai tolerant decât alte state europene?
    Nu este vorba de toleranţă. Verbul „a tolera” semnifică a „accepta” ceva ce nu este tocmai bun sau bine. Cred că albanezii au reuşit să controleze situaţia în virtutea unei simbioze între logică şi tradiţionala lor ospitalitate faţă de străini. Evreii erau „străinii” care veniseră la ei din alte părţi ale Europei şi se bucurau de toate regulile ospitalităţii ca oricare alt străin.

    Cum aţi ajuns în Albania? Aţi cunoscut personal bucuria de a fi oaspetele lor?
    Este o înteagă poveste. Pe scurt, mă aflam în Grecia cu familia când mi-am dat seama că nu cunosc nimic despre Albania. Şi atunci am trecut graniţa. A fost imposibil să intru cu maşina şi aşa că am luat-o pe jos. Mi-am sunat în Franţa prieteni albanezi, care şi-au sunat imediat rudele, verii, din Albania. Imediat am primit ajutor iar timp de 48 de ore am fost tratat ca un rege. Acolo, oamenii sunt săraci, dar au făcut atâtea lucruri pentru mine, pe care noi în Franţa nu le-am face. Sunt absolut disponibili. Am găsit acest comportament al lor extraordinar. La sfârşitul anului m-au invitat la o nuntă şi mi-au oferit capul berbecului. Un gest de mare onoare faţă de un oaspete.

    În încheiere, un gând, vă rugăm, pentru cititorii revistei noastre.
    Poporul albanez este un popor vechi în Balcani, cu o veche identitate. Nu sunt ambasador, dar, pentru că merită să fie cunsocuţi aşa cum sunt ei în realitate, am făcut totul să depăşesc toate aspectele organizatorice. Sunt onorat că i-am cunoscut aşa cum sunt ei, la ei acasă.

    Răspunde ↓
    1. albaniaperomaneste Autor postoctombrie 16, 2009 la 12:29

       Alin, multumesc frumos pentru articol! Il am si eu salvat la bookmarks-urile mele. Mai un articol, din pacate e in albaneza si trebuie tradus, despre numarul evreilor care au trait in Albania. Studiu este facut in israel si publicat la un ziar israelit si de acolo a fost preluat de un ziar albanez. Concluzia a fost ca Albania a fost singura tara care dupa Razboiul al Doilea Mondial a avut mai multi evrei decat inceperea acestui razboi. Fiindca putina lume vorbeste despre aceste fapte istorice, propaganda a facut ca lumea sa creada ca albanezii au fost colaboratori ai nazistiilor: O minciuna extraordinar de mare!

       Răspunde ↓
       1. albaniaperomaneste Autor postoctombrie 19, 2009 la 11:06

          Aici este un scurt documentar despre ceea ce ai vorbit la ultima postare:

          
          
          

          Răspunde ↓