Teritoriul care astăzi este recunoscut sub numele de Kosovo (în albaneză, Kosova sau Dardania) corespundea în antichitate regiunii Dardania, parte a Imperiului Ilir. Această regiune se învecina la est cu Tracia și era populată în principal de triburi ilire și trace, dintre care cele mai importante erau Dardanii (trib ilir) și Triballi (trib trac).
În anul 160 î.Hr., Iliria a fost cucerită de Imperiul Roman, iar Dardania a fost integrată în provincia Moesia Superior. Capitala Dardaniei a devenit Naissus. În această perioadă, regiunea dardană, deja sub control roman, includea teritoriul Kosovo de astăzi, în partea estică, și provincia recent creată Prevalitana, cu capitala la Doclea.
În anul 527, împăratul Justinian I a inițiat consolidarea și reorganizarea teritoriilor romane, iar Dardania a fost inclusă în componența Imperiului Bizantin. La începutul secolului VII, regiunea a început să resimtă influențele și mișcările slavilor. Între anii 839 și 852, Dardania a fost temporar sub ocupația Bulgariei conduse de hanul Presian.
Odată cu convertirea bulgarilor la creștinism, în anul 864, regiunea Dardaniei a cunoscut o perioadă de dezvoltare religioasă și culturală, marcată de construirea unui număr considerabil de biserici. În aceeași perioadă, Imperiul Bizantin a reluat conflictul cu Imperiul Bulgar, reușind să reocupe Dardania în anul 1018.
Pe măsură ce secolul al XI-lea avansa, influența bizantină în regiune începea să slăbească, iar Imperiul Sârb a început să își facă simțită prezența. În 1018, Stefan Nemanja a inițiat campanii pentru controlul Dardaniei, finalizate în 1216, iar mai târziu sârbii au fondat Imperiul Sârbilor (1346–1371), care cuprindea teritoriile Serbiei de astăzi, Muntenegrul și o parte din Kosovo.
În anul 1389, Dardania a devenit scena primei confruntări majore din istoria sa medievală, cunoscută drept Bătălia de la Kosovo. În urma acestui eveniment, câmpia Dardaniei a fost denumită de slavi Kosovo Polje, adică „Câmpia Mierlei”. După cucerirea otomană din 1455, regiunea a început să fie cunoscută sub numele de Kosovo. În perioada Imperiului Sârb, populația sârbă și cea albaneză au conviețuit relativ pașnic, iar sub domnia dinastiei Nemanja s-au construit numeroase biserici ortodoxe, utilizate de ambele comunități.
Odată cu cucerirea definitivă de către otomani, Kosovo a rămas sub stăpânire otomană până în 1912. Demografic, regiunea era locuită de albanezi, sârbi și aromâni. La începutul secolului al XVI-lea, autoritățile otomane au constatat predominanța numerică a sârbilor, în timp ce o parte semnificativă a albanezilor se retrăsese în Munții Albaniei, în teritoriile controlate de Skanderbeg, realitate atestată în registrele fiscale ale Imperiului Otoman.
Până în anul 1690, sârbii rămăseseră majoritari în regiunea Kosovo. Între 1683 și 1699, Austria, sprijinită de luptătorii albanezi conduși de Pjeter Bogdani, a reușit să pună provincia sub controlul său. După retragerea austriecilor, autoritățile otomane au înăsprit măsurile împotriva locuitorilor, iar viața în regiune a devenit tot mai dificilă.
În aceste circumstanțe, mulți albanezi s-au convertit la islam, adaptându-se noii realități politice și sociale, în timp ce sârbii au ales să se retragă, părăsind treptat provincia. Astfel, transformările demografice au fost profunde și vizibile. Primele documente oficiale emise în 1738 consemnau deja predominanța albanezilor în Kosovo, reflectând schimbările majore care remodelaseră structura populației și influențaseră cursul istoric al regiunii.
În anul 1867, Serbia și-a proclamat independența, iar în 1876, împreună cu Muntenegru și Bosnia, a declarat război Imperiului Otoman. Conflictul s-a încheiat odată cu tratatul de la San Stefano, care prevedea cedarea unor teritorii otomane în favoarea Imperiului Rus și a aliaților săi. Prima regiune sacrificată, care în același timp a marcat sfârșitul războiului între sârbi și otomani, a fost Kosovo.
La Congresul de la Berlin (13 iunie – 13 iulie 1878), condus de cancelarului german Otto von Bismarck, au participat majoritatea statelor balcanice, cu excepția Albaniei, care rămăsese sub stăpânire otomană. Albanezii, prin trimisul lor Abdyl Frashëri, și-au făcut cunoscute revendicările asupra regiunii Kosovo. În ciuda acestor intervenții, Congresul, încheiat pe 13 iulie 1878, a decis ca regiunea Kosovo să fie integrată în Serbia.
Înțelegând deja hotărârile Tratatului de la San Stefano, albanezii s-au organizat și s-au întrunit la Prizren, în Kosovo, pe 10 iunie 1878. Această adunare a rămas în istoria Albaniei cunoscută sub denumirea de Liga de la Prizren. La întâlnire au participat peste 300 de reprezentanți albanezi din toate regiunile istorice ale Albaniei, iar scopul principal era unirea tuturor vilajetelor albaneze – Shkodra, Kosova, Manastir și Ianina – sub autoritatea otomană într-un stat albanez independent.
Abdyl Frashëri, prezent la Congresul de la Berlin, s-a opus deciziilor acestuia, care atribuia Kosovo Serbiei și mai mult de jumătate din vilajetul Ianina Greciei. Activitatea Ligii de la Prizren a durat trei ani, până în 1881, și s-a încheiat cu înfrângerea albanezilor, care, lipsiți de sprijin extern, nu au reușit să învingă Imperiul Otoman. Ca urmare, Albania a pierdut Kosovo și o mare parte din vilajetul Ianina.
În anul 1899, foștii membri ai Ligii de la Prizren s-au reorganizat sub conducerea lui Haxhi Zeka, formând Liga de la Peja, tot în Kosovo. Această inițiativă nu a beneficiat de sprijin extern și s-a stins în 1900.
Pe 28 noiembrie 1912, la 469 de ani de la acel 28 noiembrie 1443, când Skanderbeg începea lupta împotriva otomanilor, steagul albanez a fost ridicat din nou, simbol al independenței, în toate colțurile Albaniei: la Vlora, Durrës, Korçë, Peja, Prizren, Pristina și alte localități. În această zi, Albania și-a declarat oficial independența, iar Kosovo a fost inclus în noul stat albanez.
România a fost prima țară care a recunoscut oficial statul albanez, marcând un moment important în afirmarea internațională a Albaniei.
DESPRE ALBANIA...IN LIMBA ROMANA 
Tot ce ma mira in legatura cu Serbia , am observat ca femeile Sarboiace se inroleaza in armata cam multe
Cumva Serbia se pregateste de un razboi mare in care e nevoie si femeile sa lupte in el ?
Ori ei nu-s chiar atat de tari si femeilor lor sunt mai capabile ? Sunt multe intrebari aici
Pentru mine personal mi-e neutra Serbia dar totusi din cat am cunoscut pe ici pe colo , as zice ca Sarbii sunt oameni faini in felul lor dar nu sunt de acord deloc ca sunt dusmanii Albanezilor , in loc sa fie ca fratii si chiar sa se iubesca ca fratii
Eu nu inteleg si poate niciodata n-o sa inteleg conceptul asta fara onoare si respect parerea mea , a te lua si a vrea sa faci rau cuiva mai fara aparare decat tine , cel putin in prezent . Nu ca ar fi Albania fara aparare dar nu e frumos
De ar ura pe toate popoarele din lume , Albanezii ar fi justificati si totusi din cat de putin inteleg eu in prezent , ei totusi nu fac asta . Este cel mai dificil posibil sa vrei pace si iubire atunci cand aproape tot restul lumii nu o ofera la schimb pentru tine
Si acum inchei cu frumoasele soldate Sarbe
Dar sunt sigur ca frumoasele Illire se inroleaza in armata si ele si sigur le vor invinge pe Sarboaice
Vom lasa femeile sa decida soarta lumii oricum
Pingback: Kosovo sau Dardania – A cui a fost această regiune în antichitate | Daniel Vla - Ortodoxie, Țară, Românism
Bună! Sunt un patriot Român, și aș vrea să spun că multe citări în această pagină sunt minciuni despre Kosovo: Pornind de la nume, construirea bisericilor, locuitorii, regatele, lipsă despre informații cu scopul de a fii contra poporului Sârbesc, oprirea istoriei la 1912… Așa că ți-aș zice înainte de a face un anumit lucru să te gândești decât să faci o tâmpenie, ca această pagină, nu zic de tot site-ul, pentru că pare a fii un site interesant, dar spun numai de această pagină.
Kosovo este Serbia! Salutări din Banat.
Draga Dacian King,
Iti multumim pentru mesaj. Chiar dacă nu sunt autoarea topicului respectiv, o sa fiu nevoita sa imi moderez oarecum cuvintele. In plus, faptul ca sunt (doar) romanca (vorbitoare de limba albaneza si locuind de ceva ani in Albania), ma face sa cunosc ce anume reprezinta liantul dintre unii romani si poporul sarb. „Kosovo este Serbia” venit din partea unui patriot roman, si nu sarb, imi spune ca iar trebuie sa folosesc moderatia in ceea ce priveste aprecierea adevarului despre capra vecinului…
Se spune ca istoria este scrisa intotdeauna de catre invingatori, drept pentru care din condeiul istoricului kosovar (?) ar trebui sa curga cerneala doar de vreo 6 ani incoace (de la Independenta), sau de ce nu, incepand cu razboaiele yugoslave…Daca tot ne place sa ne dam cu parerea despre conflictele altora, deschid aici o paranteza si ma intreb ce naiba au avut sarbii si cu amaratii aia de bosniaci (femei, copii sau batrani), pe care-i rostogolira cu bocancul paramilitar in gura… in gropile comune (Srebenica e doar un caz)….De ce butoiul cu pulbere numit Yugoslavia a facut „bum” in felul cel mai violent posibil?
Am avut ocazia sa calatoresc destul de mult in Kosovo si sa lucrez cu kosovari, o parte dintre ei fosti luptatori UCK, cunosc albanezi care au gazduit familii de kosovari fugite din calea urgiei razboiului si am auzit niste grozavii de ti se face parul maciuca…. Acum vreo doi ani ma plimbam prin centrul Prishtinei, pe o alee lunga (improvizata), marginita cu garduri si panouri pe care erau prinse mii de fotografii ale celor ucisi sau disparuti in vremea razboiului…Ceea ce am simtit in clipele alea prefer sa nu imi mai amintesc-insa stiu clar ca uitasem complet ca Marea Neagra scalda litoralul romanesc si ca religia mi-ar impune fratia cu poporul sarb…Cred ca ar trebui sa fim definiti in primul rand de factorul uman si nu de cel religios, care nu de foarte putine ori ne-a impins spre lucruri cumplite.
Istoria nu se opreste la 1912 ci continua pe un blog numit „kosovoperomaneste”, blog care evident prezinta adevarul albanez deoarece este scris de catre un albanez. O sa incercam sa inchegam si o a doua parte a istoriei kosovare si o s-o postam pe blogul de fata.
Vechimea si radacinile unui popor sunt cu mult mai profunde decat eterna problema a bidiviului lui Attila-marturiile arheologice, daca exista, insa cel mai important limba vorbita de catre poporul (popoarele) in cauza. Interesanta este pozitia limbii albaneze in cadrul arborelui lingvistic si mai ales, substratul foarte vechi al acesteia, de o similaritate incredibila cu limba vorbita de cei care au locuit acolo cu mult timp inainte de sosirea slavilor. O sa imi fac timp si o sa urc pe site mai multe informatii, insa pentru moment stau foarte prost cu timpul liber. Poate ca vei avea ocazia sa pui vreodata cartea „L’enigme resolue” a lui Robert d’Angely, o sinteza a celor nu mai putin de 7 volume scrise de acest lingvist francez care si-a dedicat intreaga cariera studierii substratului a ceea ce este astazi limba albaneza. Vei ramane surprins si iti vei pune intrebari cu mult mai profunde.
Cu prietenie de la Tirana,
Androuska
Stimate patriot! Desi recunosc ca sentimentele acestea mediavale legate de tara sora Serbia nu ma mai mira, iti pot zice sincer ca in afara de faptul ca esti din Banat si patriot roman, nu vad nimic alteceva care sa te califice mai destept decat mine in ceea ce priveste istoria Kosovo. Lamureste-ma si corecteaza-ma prin fapte daca gresesc…
Nu as zice ca faci parte din stereotipul care am creat involuntar pentru aceea categorie de oameni care iubirea si patriotismul despre tara o exprima prin Kosovo e Serbia.
Acest articol este despre Istoria Kosovo – Partea 1 si de aceea ce am scris eu se opreste in 1912.
Daca vrei sa discutam despre ce s-a intamplat inainte si dupa acest an, poti sa-o faci argumentat si fara a amesteca Romania intre Albania si Serbia.
Nu stiu in ce an ti-a ramas tie ceasul, dar pana acum Kosovo este recunoscuta ca tara independenta de catre 100 de tari din toata lumea.
( * Nu albanezii vechi sunt problema ). In acest moment albanezii sunt ori atei, ori ismalisti. Si nu vreau sa fiu inteles gresit, am prieteni musulmani, fanaticii sunt cei cu probleme.
Deci, ori atei ori islamisti. Crestinii care traiesc in Albania ce sunt?
Sunt sarb. Si am citit istorie. Ceea ce nu suport este minciuna. Prezenta in acest articol. Stiti, pareti un om bun, dar faptul ca prezentati doar o parte din adevar va discrediteaza. Sarbii nu sunt oameni rai. Cititi istorie si veti realiza importanta lor in Europa. SI nu o mai dati cu vechimea albanezilor in Europa, nu albanezii vechi sunt europa, ci cei convertiti la islamism care au ars biserici crestine avand oameni in ei, Acei albanezi filmati ca urca pe o biserica ortodoxa si rup crucea din varf. In anul 1999,…. nu in evul mediu. Aceasta este problema. Va rog, completati articolul, nu mintiti populatia. Ati ramas la anul 1912. Prezentati ceea ce a urmat inclusiv realitatile economice din Albania, din Yugoslavia, unirea intr-o federatie din 47, Ajutorul dat Albaniei de catre Yugoslavia fara de care albanezii mureau de foame. Si asa mai departe.
Salut Deian! Multumesc pentru comentariu! Nu cred ca am mentionat sau am lasat sa se inteleaga ca sarbii sunt oameni raii, ba mai mult, insist intotdeauna in idea ca toti oamenii sunt la fel, indeferent de natie, depinde pe cine punem (sau pe cine pun altii) in fata pentru a indentifica o natie. Spre deosebire de sarbi si greci, natia albaneza nu este creata pe baza unei anumite religii, de aceea nu sunt deacord ca ii numim pe albanezi islamisti. Zilele acestea are loc recesamantul populatiei albaneze si am sa vin cu date exacte despre religia majoritara in Albania…P.S Filmarile de care vorbesti tu (cele in care albanezii au ars biserici) au avut loc in martie 2004, dupa omorarea uni copil albanez si nu in 1999, dar poate ne referim la intamplari diferite. P.S As aprecia daca m-ai cita unde mint in acest articol!
Deijan, Daca tu ai citit istorie nu inseamna neaparat ca sti adevarul. Aici este locul unde visele frumoase, care pe tine te tin sub robie, se spulbera de adevar. Decat sa sustii o cauza nedreapta mai bine mergi si cauta pacea in sufletul tau. Mai bine sa lasam la o parte subiectul, cat bine au facut serbii albanezilor.
Multumesc! Personal nu cred ca Albania sau Kosovo va intra in curand in UE. M-as multumi daca din punct de vedere economic am sta la fel ca si alte tari din UE, dar mai e pana atunci…
Daca aveti politicieni cat de cat capabili si stabilitate in zona ar trebuii sa fiti capabili sa reformati intreaga economie in cativa ani. Aveti potential turistic, tara relativ mica (deci usor de reformat), sunteti destul de aproape de o mare putere economica (Italia), forta de munca ieftina si o diaspora destul de mare (care se poate intoarce cu bani in tara)-deci, dupa parerea mea, aveti toate sansele sa deveniti o tara de invidiat in relativ putin timp.
Kosovo, in schimb, are probleme destul de mari si nu cred ca va putea sa le rezolve fara o sustinere constanta a Occidentului.
La toate ai drepate, doar ca Albania duce lipsa de politicieni destepti. Sunt sperante, dar sa vedem! Kosovo a inceput sa se miste si pentru prima data sarbi vor accepta prezenta lui Kosovo ca stat indepentet la samitul din Sarajevo! Undeva am scris pe acest blog ca parerea mea este ca Serbia va recunoaste Kosovo chiar inainte Romaniei! Ramane de vazut!
Si eu cred ca Romania va recunoaste Kosovo doar dupa Serbia, dar totusi ma uimeste atitudinea autoritatilor sarbe fata de aromanii din Timoc, daca o tin tot asa tare ma tem ca Serbia va continua sa se micsoreze si asta ar putea sa ne puna in situatia de a fi obligati sa-i sustinem pe timoceni si implicit sa recunoastem indepedenta Kosovo. Uneori am impresia ca sarbii chiar nu au in vocabular cuvantul diplomatie.
hehe deci Kosovo este Ardealul albanezilor :D.
Da! Ai alta parere? 🙂
Nu, sincer nu stiu prea bine istoria provinciei, doar ca sarbii o considera un fel de leagan al civilizatiei lor, dar la fel aud si la maghiari despre Transilvania. 😉 Ce parere au albanezii si kosovarii despre o posibila unire?
Nu se prea vorbeste de unire si nu cred ca va avea loc, decat cu intrarea in UE a ambelor tari. Cat despre leaganul civilizatiei sarbesti, te invit sa citesti Kosovo je Srbija la kosovoperomaneste.wordpress.com . Albanezii si romanii au fost inaintea sarbilor si maghiarilor in aceste pamanturi…
Multumesc pentru postare!
Atunci va asteptam in UE 😀 Ne-ar prinde bine cat mai multe tari din zona asta a Europei pt. a avea o voce cat mai puternica in fata vesticilor 😉
P.S Andrei, esti cumva din Pitesti?
Da
Primul meu oras din Romania! Cele mai frumoase amintiri din Trivale, Gavana si Prundu (cartierul de langa gara, nu mi-l aduc aminte bine daca se numea Prundu sau nu).
Frumos, eu sunt din Trivale :D. Cand ai fost in Pitesti si cat ai stat? Ai fost student aici? Ai vazut schimbarile din centru 😀 ?
http://www.skyscrapercity.com/showthread.php?t=766330
P.S. Da se numeste Prundu.