Aflată acolo unde harta Albaniei se pune în cui, la poalele Muntelui Gjallica și în umbra vârfurilor Alpilor albanezi, Tropoja este o regiune cu o istorie profundă, o identitate culturală puternică și o frumusețe naturală aproape mitologică. Situată în nord-estul Albaniei, la granița cu Kosovo, Tropoja nu este doar un spațiu geografic, ci o pagină vie din istoria poporului albanez și o poartă către peisaje de o sălbăticie rară în Europa.
Teritoriul Tropojei a fost locuit din cele mai vechi timpuri și urme ale civilizațiilor ilire, în special ale triburilor dardanilor și labeților, se găsesc în siturile arheologice și în toponimele locale.
În perioada romană și apoi bizantină, zona Tropojei a fost integrată în sistemele administrative ale imperiilor, dar și-a păstrat un caracter montan, izolat și greu de cucerit. Satele cocoțate pe dealuri, structura patriarhală a familiei și codul de legi nescrise – Kanunul Lek Dukagjini – au rezistat timpului și presiunilor din exterior.

În perioada otomană (secolele XV–XIX), Tropoja a fost un important centru al rezistenței albaneze, Locuitorii din zonă fiind cunoscuți pentru spiritul lor războinic și atașamentul față de libertate. Tropoja a dat numeroși luptători care au participat la revolte antiturcești, iar mai târziu, în secolul XX, regiunea a fost un bastion al naționalismului albanez în confruntarea cu expansiunea iugoslavă. De altfel, în timpul războiului din Kosovo (1998–1999), Tropoja a fost una dintre principalele rute de sprijin pentru luptătorii UÇK și un refugiu pentru mii de kosovari care fugeau din calea sângerosului
Dar dacă este să vorbim despre natură, frumusețea Tropojei este deopotrivă brută și sublimă. Alpii Albanezi, cunoscuți și sub numele de „Bjeshkët e Nemuna” (Munții Blestemați), oferă un cadru montan impresionant, cu vârfuri stâncoase, văi adânci, păduri seculare și ape cristaline. Traseele de drumeție din Valbona – considerată una dintre cele mai pitorești văi din Balcani – atrag turiști din întreaga lume. Parcul Național Valbona este un sanctuar al biodiversității, unde pot fi întâlnite specii rare de faună, precum ursul brun, râsul balcanic sau vulturul auriu. Flora este la fel de spectaculoasă, cu păduri de fag, brad și pin, dar și o gamă largă de plante medicinale folosite tradițional de localnici.
Lacul Fierza, creat artificial pe râul Drin, adaugă o notă de liniște acestui peisaj dramatic. Croazierele cu vaporașul oferă o perspectivă unică asupra versanților abrupți și a satelor izolate de munte (vezi „Valea Valbonei”).
Tropoja este și o regiune a tradiției și folclorului, unde portul popular, dansurile războinice și cântecele epice (în special këngët kreshnike) păstrează o estetică arhaică și o forță lirică unică în spațiul albanez. Festivalurile de vară, în care tinerii coboară din satele de munte îmbrăcați în costume tradiționale, sunt o explozie de culoare și mândrie identitară. Ospitalitatea tropojană este proverbială-în ciuda dificultăților economice, oaspeții sunt întâmpinați cu mâncăruri tradiționale precum flija („byrekul” tropojan), pite me spinaq (plăcinte cu spanac) sau mish i pjekur në saç (carne friptă/coaptă sub un fel de clopot acoperit cu jar), și cu o căldură umană care face parte din codul de onoare al muntelui.
Dar, ca multe regiuni montane din Balcani, Tropoja s-a confruntat cu emigrarea masivă și cu lipsa infrastructurii. Totuși, în ultimii ani, turismul ecologic și interesul pentru cultura autentică i-au readus acestei zone un suflu nou; proiecte de dezvoltare durabilă, restaurarea caselor vechi din piatră și promovarea traseelor montane pot transforma această regiune într-un model de echilibru între conservarea tradițiilor și progres.
Tropoja este frumoasă, este natură neîmblânzită, nu doar o regiune geografică, ci o stare de spirit. Este locul unde muntele îți vorbește în tăceri adânci, unde trecutul și prezentul se împletesc în cântece epice, iar fiecare piatră pare să păstreze amintirea unei vechi răzvrătiri.

Acest dans este înscris în anul 2024 (19.COM) pe „Lista reprezentativă a patrimoniului cultural imaterial al umanității”/UNESCO.

În Albania, „Dansul tropojan” este un dans popular, festiv, executat în adunări spontane sau în timpul ceremoniilor tradiționale, cum ar fi nunți, zile de naștere, inițieri și sărbători săteṣti. În mod obișnuit, însoțit de tobe, acest dans este interpretat de bărbați, femei și copii de toate vârstele și, de obicei, în cupluri, partenerii schimbându-se în funcție de ocazie și de alegerea dansatorilor. Oamenii dansează față în față, fără să se atingă insă. Ei fac mișcări de inclinare, ridicându-și și coborând brațele în timp ce se mișcă unul în jurul celuilalt. În funcție de ocazie, unii dansatori pot purta ținute tradiționale. În timpul dansului, femeile pot flutura și o batistă, de obicei roșie. Acest dans este practicat în mod tradițional de oamenii din Tropoja și este asociat cu sărbătorile de primăvară, peisajele muntoase și zborul vulturului – un simbol al forței și al identităt
ții colective. Acest dans se transmite prin observare și participare la ocazii sociale și ceremoniale. În special în timpul sărbătorilor de familie, bătrânii îi învață pe copii și tineri acest dans.

Sursa: UNESCO.