Arhitectura italo-fascistă a Tiranei este rezultatul unei perioade de profundă transformare urbanistică, survenită în contextul ocupației italiene a Albaniei între anii 1939 și 1943. Acest stil, marcat de monumentalitate, simetrie și linii geometrice impunătoare, a fost expresia ambițiilor politice ale regimului fascist italian, care urmărea să proiecteze imaginea unei Rome moderne și imperiale în Balcani.
Am ales să scriu despre acest subiect pentru că, plimbându-mă prin Tirana, am realizat că multe dintre clădirile emblematice ale centrului nu sunt doar simple construcții, ci mărturii ale unei istorii complicate. În spatele lor se ascund atât intențiile propagandistice ale unei puteri străine, cât și destinul unui oraș care, odată trecută epoca respectivă, și-a însușit aceste spații și le-a integrat în propria identitate. Iar Tirana de astăzi nu poate fi înțeleasă fără această moștenire, oricât de incomodă ar fi ea.
Scriu, așadar, nu pentru a judeca, ci pentru a observa felul în care arhitectura devine un limbaj al puterii și, în același timp, o moștenire urbană inevitabilă. Clădirile ridicate atunci au ajuns repere vizuale, spații de viață și de memorie, iar ele ne obligă să privim Tirana nu doar prin prezentul său colorat și haotic, ci și prin straturile de istorie care i-au modelat chipul.

Tirana, devenită capitală a Albaniei abia în anul 1920, era încă un oraș modest, cu trăsături orientale și o structură urbană dezvoltată haotic. Intervenția arhitectonică italiană a fost una radicală și sistematică, având ca obiectiv nu doar modernizarea orașului, ci și simbolizarea dominației fasciste prin spațiul construit. Printre arhitecții principali ai acestei reconfigurări s-a numărat Gherardo Bosio, un urbanist și arhitect florentin, care a fost însărcinat cu proiectarea centrului nou al Tiranei. Planul său urbanistic, implementat între anii 1939 și 1941, a creat un ax monumental în jurul bulevardului principal, cunoscut astăzi sub numele de „Bulevardi Dëshmorët e Kombit”.

Principalele obiective construite în acest stil includ Palatul Guvernului, clădirea fostului Minister de interne, sediile ministerelor principale, Casa Ofițerilor și Hotelul Dajti. Aceste edificii au fost proiectate într-un stil modernist raționalist, influențat de estetica fascistă italiană, caracterizată prin linii clare, volume masive, fațade austere și simetrie impunătoare. Ele exprimă o estetică a autorității și a ordinii, în conformitate cu ideologia regimului fascist, dar într-un limbaj arhitectural ce îmbină sobrietatea cu monumentalitatea.

Această intervenție urbanistică a schimbat profund fața Tiranei și a rămas până astăzi o componentă fundamentală a structurii sale centrale. Chiar dacă simbolismul ideologic al acestor clădiri s-a estompat după căderea regimurilor totalitare, valoarea lor arhitecturală și urbanistică este recunoscută în continuare, fiind considerate expresii ale modernismului de secol XX în Balcani. Ele oferă nu doar o lecție de arhitectură impusă de o putere colonială, ci și o mărturie despre modul în care Tirana a fost transformată într-o capitală coerentă și funcțională. Astăzi, aceste clădiri, deși ridicate sub semnul unei ocupații, sunt parte integrantă a memoriei urbane și a peisajului cotidian al orașului.

După cum am spus mai sus, arhitectul italian Gherardo Bosio a avut o influență semnificativă asupra arhitecturii Tiranei în perioada interbelică, în special în perioada ocupației italiene (1939–1943), când a fost responsabil pentru proiectarea unor clădiri emblematice și pentru planificarea urbanistică a centrului orașului. Iată câteva dintre cele mai importante lucrări ale sale în Tirana:

1. Hotel Dajti

Situat pe Bulevardi Dëshmorët e Kombit, Hotel Dajti a fost construit în anii 1930 și este considerat unul dintre cele mai importante exemple de arhitectură funcționalistă din Albania. Proiectul a fost realizat de Gherardo Bosio, cu contribuții semnificative ale designerului italian Gio Ponti. Clădirea a servit drept centru pentru vizitatorii internaționali și diplomați în perioada socialistă .

2. Palatul Prezidențial (Pallati i Brigadave)

Acest palat a fost construit între 1936 și 1941 pentru a servi drept reședință oficială a regelui Zog I. Proiectul a fost realizat de Gherardo Bosio și prezintă un stil arhitectural raționalist monumental

3. Bulevardi Dëshmorët e Kombit

Bosio a fost responsabil pentru planificarea și proiectarea acestui bulevard emblematic, care leagă Piața Skënderbej de Piața Maica Tereza. Bulevardul a fost construit între 1939 și 1941 și este un exemplu de urbanism raționalist italian aplicat în contextul albanez.

4. Casa del Fascio (astăzi Universitatea Politehnică) si Piata „Nene Tereza”

Situată în Piața Maica Tereza, această clădire a fost construită între 1939 și 1942 ca sediu al organizației fasciste italiene. După al Doilea Război Mondial, clădirea a fost transformată în sediu al Universității Politehnice din Tirana.

5. Palatul fostului Minister de Interne (sediul actual al Primului ministru)

Această clădire, situată pe Bulevardi Dëshmorët e Kombit, a fost construită între 1939 și 1943 și a fost proiectată de Gherardo Bosio și Ferdinando Poggi. Clădirea reflectă stilul arhitectural raționalist italian adaptat nevoilor administrative albaneze

Aceste lucrări demonstrează impactul semnificativ al lui Gherardo Bosio asupra arhitecturii și urbanismului Tiranei în perioada interbelică. Multe dintre aceste clădiri continuă să fie repere importante ale orașului și reflectă influențele arhitecturale ale perioadei respective.