Cetatea Antigonea, situată în sudul Albaniei, lângă Gjirokastër, a fost fondată în secolul al III-lea î.Hr. de către regele Pyrrhus al Epirului (sau Pirro în limba albaneză), care a numit-o astfel în onoarea soției sale, Antigona.

Construită pe un platou strategic, cu vedere largă asupra Drinului și munților, cetatea avea un plan urban bine organizat, cu străzi pavate, clădiri publice, locuințe și un sistem defensiv impunător. Aflată la răscrucea influențelor grecești și ilire, Antigonea a prosperat până în secolul al II-lea î.Hr., când a fost distrusă de către romani. Astăzi, ruinele sale oferă o imagine valoroasă asupra urbanismului elenistic în Albania.

Pleci din Gjirokastër într-o dimineață liniștită, când orașul vechi își scutură umbrele de piatră și lasă lumina să se așeze pe acoperișurile argintii. Șoseaua urcă domol, tăiată prin văi și livezi sălbatice, iar într-un ceas, ești deja departe de zgomotul prezentului. Un indicator discret îți arată calea: Antigonea. Nimic ostentativ. Doar un nume, ca o invitație.
Ajungi pe o colină care domină valea Drinului, unde pietrele vechi ale cetății se contopesc cu pământul, ca niște oase ale unei lumi demult apuse.

Pășești pe alei unde iarba a crescut peste dalele vechi, dar forma străzilor încă se mai ghicește. De o parte și de alta, ruinele unor case, ziduri groase, fragmente de coloană – toate înșirate ca versuri uitate ale unei epopei scrise în piatră. Te oprești în agora, acolo unde altădată oamenii se adunau pentru sfat sau negoț. Apoi, cobori spre băile publice, unde apa nu mai curge, dar liniștea e densă ca ceata vremurilor de odinioară. Sus, în părțile cele mai înalte ale zidurilor, simți vântul cum adie, ca o voce care-ți spune că Antigonea n-a murit, ci doar doarme – și că tu, vizitatorule, ești cel care o trezește cu pașii tăi.

Priveliștea se deschide până departe – peste coline verzi, râuri și cătune risipite. Stând acolo, simți că ești într-un loc sacru, dar nu religios – ci unul în care iubirea, frumusețea și fragilitatea istoriei s-au întâlnit o clipă și s-au înveșnicit.

Construită cu precizie elenistică, cetatea era un exemplu de urbanism al vremii: străzi drepte, perpendiculare, locuințe organizate, o agora unde cetățenii discutau politica sau filosofia zilei, și temple ridicate în cinstea zeilor olimpieni. Într-un colț al Epirului, între iliri și eleni, Antigonea trăia ca o mică bijuterie între munți, un loc unde spiritul elenistic înflorea departe de Atena.

Dar istoria nu este blândă cu orașele născute din iubire. În anul 167 î.Hr., după ce Roma a înfrânt Macedonia în bătălia de la Pydna, legiunile romane au pornit să pedepsească toate cetățile aliate cu învinșii. Antigonea s-a numărat printre ele. A fost arsă, jefuită și abandonată. Dintr-o clipă, viața a tăcut între ziduri, iar iar cetatea s-a întors în tăcerea pământului.
Timp de două milenii, a rămas uitată, păstorită doar de vânt și păsări. Abia în secolul XX, arheologii au început să-i dezvăluie iarăși forma, conturând printre ruine silueta unei lumi pierdute.

Astăzi, vizitatorii pot explora ruinele cetății, inclusiv zidurile de apărare, poarta principală, teatrul și resturile clădirilor. Priveliștea de pe colină este impresionantă, oferind o imagine asupra regiunii și a peisajului montan din jur. De asemenea, sunt vizibile urme ale unor construcții publice și private, care permit înțelegerea modului în care locuitorii antici ai cetății trăiau și interacționau.

În partea sa sudică, cetatea are o poartă mare și bine păstrată, cara a folosită ca intrare principală în oraș. Zidurile de apărare care o înconjoară sunt impozante, iar ridicarea lor presupune o combinație de tehnici de zidire elene și epireene. Aceste ziduri sunt construite din pietre mari și neregulate, legate cu mortar, o metodă destul de sofisticată pentru acea perioadă.

În interiorul cetății, s-au descoperit mai multe zone, atat rezidențiale private, cât și publice. Arheologii au găsit urme de locuințe cu încăperi destinate activităților domestice, iar în apropiere, au fost identificate zone comerciale. Acestea sugerează că Antigonea nu era doar un loc de apărare militară, ci și un centru economic și social activ. Artefactele găsite includ vase de ceramică, monede, și unelte, toate semne ale unei comunități prospere.

Teatrul din Antigonea este un alt element remarcabil al cetății. Deși este mai mic decât cele din marile orașe elenistice, acesta era folosit probabil pentru reprezentații dramatice, dar și pentru adunări publice. Este construit în stilul caracteristic teatrului antic grecesc, cu un semicerc de locuri destinate spectatorilor și o scenă pentru interpretarea pieselor.

După căderea Antigoneei ca centru urban grecesc, locul a fost ocupat de populația bizantină. Se crede că pe teritoriul cetății a fost construită o biserică bizantină, ce reflectă schimbările religioase din zonă după cucerirea romană și ulterior bizantină. Rămășițele acestei biserici pot fi încă vizibile și dau un indiciu despre evoluția religioasă a regiunii.

Pe lângă structuri arhitecturale, săpăturile arheologice au scos la iveală o varietate de obiecte care pot oferi o înțelegere mai profundă a vieții în Antigonea. Printre acestea se numără monede de argint și aur, care reflectă prosperitatea economică a cetății. De asemenea, au fost găsite obiecte de cult, precum statui ale zeilor locali, ce ilustrează religiozitatea locuitorilor.

Cetatea Antigonea a avut un rol strategic important în timpul războaielor dintre regatul Epirului și alte state elene, dar și în conflictul cu romanii. Un moment semnificativ în istoria cetății a fost în timpul războiului cu romanii, când Antigonea a fost capturată și distrusă în urma unei serii de conflicte. Cu toate acestea, în perioada ulterioară, cetatea a fost reconstruită și folosită, chiar și sub stăpânirea bizantină.

Astăzi, o vizită în cetatea Antigonea oferă nu doar o privire asupra ruinelor antice, ci și o oportunitate de a înțelege complexitatea istorică și culturală a regiunii sudice a Albaniei. Fiecare piatră și fiecare structură spune o poveste despre viața din acele vremuri.

Cum ajungi?

Din Saranda
Cel mai simplu este să pornești din Saranda, care este și cel mai apropiat oraș important. De aici, poți închiria o mașină sau un taxi care să te ducă direct la situl arheologic. Drumul este asfaltat și bine semnalizat, iar distanța este de aproximativ 12 km spre nord-est. Călătoria durează în jur de 20-25 de minute.

Din Vlora sau Fier
Dacă vii dinspre Vlora sau Fier, poți urma drumul național SH8 spre sud, pe litoralul Adriatic, și apoi SH99 care duce spre Saranda. Odată ajuns în apropierea Sarandei, urmează indicațiile spre Antigonea.