Pe țărmurile abrupte ale Adriaticii și pe văile tăcute ale munților Pindului, acolo unde muntele se amestecă cu marea și vântul poartă miros de istorie, Albania antică și-a lăsat rădăcinile adânc în piatră. Nu sunt doar ruine – sunt locuri care au văzut lumea schimbându-se. Aici, orașele nu au fost doar asezari omenesti, ci veritabile inimi ale unei civilizații vechi, care a pulsat între marile imperii ale vremii.
Sunt locuri care merita vizitate, spre exemplu Butrint – un loc unde un templu grecesc, un teatru roman și o basilică bizantină conviețuiesc în tăcere sub frunzișul dens al pădurii. Aici, în același loc, în decursul a doar câteva secole de mitologie, istorie si sacralitate, zeii Olimpului, împărații Romei și sfinții creștini și-au spus rugăciunile. Butrint nu a fost doar un oraș – a fost o oglindă a lumii antice, unde fiecare nouă epocă s-a așezat peste cealaltă ca o manta tacuta.
În alte locuri, ca la Dyrrachium (azi Durrës), vuietul valurilor se amesteca cu tropotul legiunilor romane. Aici începea faimoasa Via Egnatia, drumul care străbătea Balcanii și ducea până în inima Bizanțului. Așezările albaneze erau mai mult decât simple orașe – erau cheile unei lumi în mișcare, pasaje esențiale între Occidentul latin și Orientul grecesc. Și nu doar sabia, ci și cuvântul și-au găsit loc în Albania antică. La Apollonia, în bibliotecile coloniștilor greci, tinerii romani învățau filozofie și retorică, pregătindu-se pentru conducerea unui imperiu. Se spune că Octavian Augustus însuși a studiat aici, înainte să devină primul împărat al Romei. În aceste locuri, în mijlocul câmpiilor ilire, se nășteau idei care urmau să conducă lumea.
Departe de valuri si de albastrul marin, pe culmile stâncoase ale Byllisului, Amantiei sau Antigoneei, zidurile masive de piatră spun o poveste diferită – povestea unei civilizații autohtone, ilire, care a refuzat să dispară în fața invaziilor. Așezările ilire nu erau doar centre fortificate, ci simboluri ale unei identități locale care a rezistat în fața grecilor, romanilor și bizantinilor. Aici nu s-a renunțat ușor – aici s-a luptat, s-a negociat și, în cele din urmă, s-a supraviețuit.
Astăzi, aceste locuri nu sunt doar situri arheologice vizitate de turiști curioși. Ele sunt rădăcinile unui popor care își caută și își reafirmă identitatea. Prin ele, Albania își spune povestea – o poveste despre continuitate, despre întâlniri și despărțiri, despre cultură și rezistență. Sunt mărturii ale faptului că, aici, la marginea Europei, s-a scris o parte importantă din istoria continentului.
Puteti citi despre:
DESPRE ALBANIA...IN LIMBA ROMANA 