Perioada Otomana

Sub dominatia bizantina, societatea albaneza a cunoscut o mare dezvoltare, comertul exterior fiind ramura cea mai dezvoltata a economiei tarii. Comerciantii albanezi aveau déjà birouri in Venetia, Ragusa (Dubrovnik, Croatia) si Salonic iar dezvoltarea economica a influentat implicit si dezvoltarea artei si culturii.

Noul sistem administrativ implentat de catre bizantini si crearea unor principate cu caracter militar au contribuit la dezvoltarea feudalismului. Cele mai renumite famili de feudali din Albania erau : Topia, Balsha(j), Shpata, Muzaka, Araniti, Dukagjini si Kastrioti. Primele 3 famili au fost intr-o foarte mare masura independente de Imperiul Bizantin.

La inceputul sec IX se observa primele semne seriose de slabiciune ale Imperiului Bizantin si incepand cu secolul IX, Albania este ocupata de catre bulgari (sec. IX –XI), venetieni, normanzi, angevinii din Italia de Sud si sarbi. Cea mai dura ocupatie s-a dovedit a fi cea sarba; in 1347 Stefan Dusan ocupa Dardania (Kosovo) drept pentru care se inregistreaza fenomene de migratie masiva in randurile populatiei albaneze. In aceasta perioada, o mare parte de albanezi s-au stabilit in Grecia si in sudul Italiei cladind comunitati importante: chiar si in ziua de astazi, in Grecia traieste un numar mare de albanezi (cunoscuti sub numele de arvanitas : arvanitas – arbanitas) iar in Italia de sud, albanezii sunt cunoscuti sub numele de arberesh (arber / arban).

Dupa ocupatia sarba, a fost randul turciilor sa atace de nenumarate ori Albania, dar fara a reusi sa o cucereasca. Invazia turca a inceput in anul 1388 si a luat sfarsit odata cu ocuparea Albaniei in 1430. In 1443, albanezii condusi de eroul lor national, Gjergj Kastrioti (Skenderbeu/Skenderbeg), se organizeaza impotriva otomanilor si timp de 25 de ani ii tin pe acestia nu doar in afara Albaniei, dar si in afara Europei. Skenderbeu s-a dovedit a fi unul dintre cei mai mari strategi ai vremii, castigand stima Regatului napoletan, Papei, Venetiei si Ragusai. Skenderbeg moare in 1468 si rezistenta albaneza in fata otomanilor devine din ce in ce mai slaba. In 1506 turcii reusesc sa cucereasca Albania aruncand-o in cea mai neagra perioada a istoriei ei.

Turcii s-au dovedit a fi duri ocupatori ai albaneziilor. Ocupatia Albaniei a avut loc tocmai atunci cand in Europa se dezvoltau arta si comertul, iar albanezii au fost obligati sa suporte una dintre cele mai dure tratamente venite din partea unui ocupator. Viata culturala a ajuns sa fie aproape inexistenta, iar comertul cu vestul Europei inceteaza. Tinerii albanezi erau luati soldati in armata otomana si trimisi sa lupte in toate colturile Imperiului, familii intregi fiind practic distruse. In conditiile acestea, aproape un sfert din populatia Albaniei se refugiaza in Italia (Reggio Calabria si Sicilia) si pe coasta Dalmatiei.

Desi turcii au tinut Albania sub ocupatie pentru mai mult de 4 secole, ei nu au reusit sa aiba control total asupra tarii. In zonele muntoase ale tarii, Turcia avea o autoritate formala, albanezii din aceste regiuni practic refuzand sa trimita tineri in armata sau sa predea armele. Totusi, ei plateau o taxa anuala Portii Otomane.

Albanezii s-au rasculat in nenumerate randuri impotriva turcilor iar acestia, la randul lor, au raspuns cu o duritate de nemaiintalnit. Ca sa controleze cat mai usor aceasta micuta tara, otomanii incep in secolul XVI procesul de islamizare a populatiei. Acest proces a durat timp de aproape 200 de ani si a cuprins metode din cele mai dure. Ca urmare acestei politici, la sfarsitul secolului XVII, aproape 70% din populatie era convertita la Islam.

Islamizarea populatiei ii divizeaza si mai mult pe albanezi. Acum pericolul nu era numai Imperiul Otoman, dar si vecinii Albaniei care pretindeau ca orice pamant locuit de crestini era a lor. In aceste conditii, nordul si sudul Albaniei au fost tot timpul atacate de catre sarbi si greci. Astfel se naste in Albania o generatie de oameni care, mai presus de orice, au pus existenta natiei albaneze.

In secolul XVII puterea Imperiului Otoman era in scadere iar in Albania incep sa se formeze asa-numitele provincii autonome. Cei mai cunoscuti conducatori ai acestor provincii autonome au fost: familia Bushati, care a dominat Nordul Albaniei intre 1757-1831 si Ali Pashe Tepelena al Janinei (azi Ioánnina, Grecia). Ali Tepelena era un pasha tipic oriental, dur si foarte putin iubit in popor. El a condus sudul Albaniei si nordul Greciei intre 1788-1822.

In secolul XIX se observa miscari cu caracter national care au avut ca scop principal unirea populatiei impotriva ocupatiei otomane. Sloganul acestor miscari a fost: „Religia albanezilor este albanismul” iar cea mai importanta miscare din acel secol a fost crearea „Ligii Albaneze de la Prizren” (Kosovo), in anul 1878. Liga avea doua scopuri principale: politic si cultural.

Din punct de vedere politic, Liga si-a propus sa uneasca toate teritoriile albaneze care functioneau ca provincii autonome: Shkoder, Kosovo, Manastir si Janina. Un scop nereusit. Din punct de vedere cultural, Liga isi propusese promovarea limbii si culturii albaneze. In 1887, in orasul Korca se deschide prima scoala in limba albaneza.

Dupa multe incercari, liderii albanezi s-au intalnit la Manastir (azi Bitola, Macedonia) in 1908 si au stabilit alfabetul limbii albaneze.

Activitatea Ligii Albaneze de la Prizren s-a stins in 1881. Turcii, speriati de o posibila declaratie de independenta, s-au grabit sa inabuse aceasta miscare cu toate mijloacele. Desi miscarea a fost stinsa, ea a avut un rol important in randul populatiei, fiindca a fost un semnal clar de trezire a sentimentului de unire nationala.

In 1910 albanezii incep lupta pentru indepenenta. Observand ca Albania era pe cale sa-si castige independenta, vecinii ei, muntenegrenii, sarbii si grecii o ataca, justificand ca atacul lor era indreptat asupra otomanilor si nu avea de-a aface cu Albania. Ca sa salveze tara de la anihilare, delegatii albanezi din toate regiuniile Albaniei se intalnesc la Vlora intr-un congres condus de catre Ismail Qemali.

Pe 28 noimbrie, 1912 Albania isi declara independenta, fiind ultima tara scapata de sub jugul ocupatiei otomane. Steagul albanez, cel al lui Skenderbeg, a fluturat la Prizren, Gjakova, Shkodra, Korca, Vlora si peste tot in Albania.

Anunțuri

9 răspunsuri la Perioada Otomana

  1. Fundatia Calea Victoriei va invita, in 18 februarie, la un eveniment cu istoricul Georgeta Filitti – a doua intalnire din seria „Istoria romanilor prin familii”, la care vom discuta despre Familia Ghica.

    Familia Ghica este o familie albaneza care s-a impamintenit la noi in secolul 17 iar de-a lungul istoriei au fost 25 de domnii ale membrilor familiei Ghica in Tara Romaneasca. Printre membrii acestei familii celebre au fost numerosi intelectuali. Ne vom apleca si vom povesti despre citeva personalitati mai interesante, despre vremurile in care au trait si despre evenimentele din viata lor exceptionala:

    – Alexandru Ghica – primul domnitor regulamentar al Tarii Romanesti
    – Ion Ghica – scriitor, o personalitate marcanta a celei de-a doua jumatati a secolului al XIX-lea, academician, autor, diplomat, matematician, om politic si pedagog roman, prim-ministru al Romaniei de doua ori, presedintele Academiei Romane de patru ori
    – Guru Grigore Ghica – un personaj inedit in peisajul vremurilor sale, care se inchide intr-o lamaserie (manastire budista) in Tibet
    – Elena Ghica – avind pseudonimul de scriitoare Dora d’Istria, fiica marelui ban Mihai Ghica si nepoata domnitorului Grigore al IV-lea Ghica. A fost prima femeie care a escaladat muntele Mont Blanc, la 1 iunie 1860
    – N. Ghica Budesti – a fost un arhitect roman, promotor al renasterii vechii arhitecturi romanesti si al afirmarii specificului national, al stilului neoromanesc in arhitectura. A fost membru de onoare al Academiei Romane si membru al Comisiei monumentelor istorice.

  2. Zalmoxe zice:

    De ce spui ca perioada otomana a fost cea mai neagra perioada din istoria Albaniei ?

    Albania a furnizat Imperiului Otoman oameni de stat de mare valoare, trupe si contingente militare foarte bune, etc. E un subiect vast care ar merita mai multe intrari… Prin sec. XVII-XVIII cele mai bune trupe de infanterie usoara ale Armatei Otomane proveneau din Albania, ca de altfel si o seama de comandanti. Sa nu uitam de celebrul Ali Pasa de la Ianina. Chiar si Sinan Pasa, acel Sinan cu care s-a batut Mihai Viteazul la Calugareni era albanez :).

    • albaniaperomaneste zice:

      O sa incerc sa explic dintr-un punct de vedere pur albanez 🙂 :
      1. Perioada otomana a fost una care a supus albanezii la cel mai dur tratament aplicat vreodata de turci. In majoritatatea cazurilor invazile (nedorite) reprezinta un punct negativ in istoria oricarui popor;
      2. Din pacate, in afara de Skendeberg si sustinatorii lui, soldatii albanezi au fost obligati sa lupte pentru supunerea altor popoare, in loc sa protejeze patria lor;
      3. Ali Pasa Tepelena (de la Ianina) a avut o istorie personala impartita in 2 parti: una cand a servit turcilor si a omorat si ars tot ce i-a stat in cale (inclusiv orasul Voskopoje) si una, spre sfarsitul vietii lui, cand a luptat impotriva turcilor. Fiind o personalitate controversata este greu de zis daca acest om a fost mandria sau rusinea Albaniei (poate a fost amandoua);
      4. Ocupatia otomana in primii zeci de ani a fost un fel de catalizator pentru economia albaneza, ruinata dupa razboaiele pentru protejarea patriei, dar incepand cu sec. XVII si XVII Albania a fost un simplu furnizor cu soldati bravi pentru Armata Otomana. In rest, musulmanizarea majoritatii populatiei (prin forta sau nu), interzicerea limbii albaneze in scoli si in viata publica, ucidirea si expulzarea multor albanezi (unul dintre motivele crearii comunitatii albaneze din Bucuresti) care doreau crearea unui alfabet in limba albaneza cu litere latine si crearea unui stat independent sunt cateva dintre motive care ii dau ocupatiei otaomane un carcater negativ;
      5. La pierderea razboiului cu Rusia, Turcia a oferit drept despagubiri Serbiei si Muntengrelui, pamanturi albaneze, inclusiv Kosovo, Presevo si orasele Ulqin, Tivar, Nikshiq etc.

      Ar mai fi multe de spus despre invazia otomana, despre mentalitatea orientala si cultura straina indrusa in Albania, dar acestea ar constitui subiectul unei discutii foarte larga, care va innegri si mai mult prezenta otomana in Albania.

    • Androushka zice:

      Zalmoxe, de-a lungul istoriei, Albania si albanezii au fost mult mai mult decat o cazarma uriasa care furniza carne de tun pentru ostile otomane. De buni ce au fost turcii, la foarte putin timp dupa moartea lui Skenderbeu, un numar foarte mare de albanezi trece marea Adriatica si se stabileste prin partile Calabriei (dupa cum se specifica si in materialul de mai sus), unde astazi se pot intalni sate intregi de arbereshi, care vorbesc o albaneza veche, arberesha, nepatata de „turcisme”…Cei care au ramas au trait, saracii, cum au putut. Cred ca marele Skenderbeu s-a rasucit multa vreme in mormant. Vechi povesti albaneze vorbesc despre fete care au preferat sinuciderea in locul maritisului cu turcaleti. Colega mea de birou, mami Kristina, albaneza catolica de prin partile Mirditei (care alaturi de Shkodra a fost una dintre enclavele catolicismului albanez), imi spunea ca pe vremuri nu exista blestem mai aprig asupra unei fete tinere decat acela „de a se marita cu un turc”.
      De buni ce au fost turcii astia, albanezii nu au uitat ca prima scoala in limba lor materna s-a deschis la Korca, destul de tarziu, in 1887, cu doi ani inaintea celei de la Prizren (Kosovo). Ali Pasha a fost atat de celebru in randurile vllahilor (aromanilor) din Albania, incat a ars aproape din temelii Moscopolea si Gramostea, primul fiind inainte de dezastru, al doilea centru cultural si economic din Balcani, dupa Stamboll (fost Constantinopole). Bietii oameni…au fugit care pe unde a putut! Imi place sa cred ca Albania ar fi fost astazi altfel daca acest smintit nu ar fi prapadit Moscopolea. De fiecare data cand merg inspre Korca, zabovesc cu bucurie dar si cu tristete pe acolo, efectiv ti se strange sufletul cand vezi ca cea ce a fost candva una dintre perlele Balcanilor, se stinge incetul cu incetul…la fel ca si graiul aromanilor.
      Consider ca multe din lucrurile rele care se intampla astazi in Albania sunt efectul
      pe termen lung cauzate de atata amar de vreme sub papuc otoman….

      asupra unei fete nemaritate decat acela de „a se marita cu un turc”.

  3. Androushka zice:

    Imi pare rau pentru fraza dezlanata de la sfarsitu postarii, dar scriu de pe tableta, asa ca beneficiez de confortul pe care-l ofera un monitor si o tastiera in toata regula.

    • Androushka zice:

      Androushka :
      Imi pare rau pentru fraza dezlanata de la sfarsitu postarii, dar scriu de pe tableta, asa ca nu beneficiez de confortul pe care-l ofera un monitor si o tastiera in toata regula.

  4. Daniela zice:

    Interesant tot ce spui! Ma intereseaza mult istoria acelor locuri, deoarece si strabunicii si bunicii mei erau albanezi si au trait in Grecia si apoi au migrat si s-au stabilit in Romania. Vreau sa citesc mult despre acele timpuri !!

  5. Alex Lupu zice:

    Tot ce pot adauga aici este ca , se spune in Apocalipsa lui Ioan , pentru cei crestini din noi dar nu numai , ca Turcia va ataca Grecia in conflict armat dar Grecia va fi invingatoare

    Personal zic , daca totusi Albania a pierdut atat de mult din cauza Turciei , poate ar fi bine sa se imprieteneasca cu Grecia

    Nu cunosc ce au facut si Grecii acum rau Albaniei , dar calea Greciei e totusi mai buna , dand la o parte Grecia fata de Albania , e nevoie sa recunoastem ca Grecia este o tara mandra , frumoasa si o puternica tara Ortodoxa care ma face sa ma simt bine ca este aproape asa ca sentiment
    Am fost si o vacanta acolo intr-un an si mi-a placut tare + Muntele Athos pe vapor am vazut , foarte frumos , desigur nu de o frumusete virgina si nedescoperita ca Albania dar totusi
    Mai apoi imi place foarte mult mitologia Greaca , panteonul pagan Grec , povestile cu eroi cu toate alea

    Turcii au influentat si Romania o perioada cu bisnitza , cu prostiile alea , cu aur dar nu prea mult
    E frumoasa desigur si Turcia , am vazut Antalya + o excursie la Pamukale dar nu mi-a placut asa mult ca Grecia unde ma simteam ca acasa , un sentiment familiar de acasa care nu poate fi inlocuit cu nimic
    Un sentiment de mai mult ” ca acasa ” imi da Albania si nu stiu de ce si-mi doresc mult sa ma conving personal de asta

    In concluzie e trist ca Albania nu a rezistat turcilor , si e foarte trist ca au mai si luptat pentru ei , asa putini la numar fata de turci , iar de povestea cu fetele stiam , si daca as sta sa ma gandesc mai mult la asta mi-ar veni sa iau la bataie toti turcii…

    Islamul a civilizat peninsula Iberica , Berberii in Spania , in Portugalia dar nu si Turcii Albania
    Personal sunt pentru religie dar personal zic nu are ce cauta Islam in Albania si Bosnia , nu mai zic Indonesia , Malaysia , Cambodia si in alte parti
    Ce-i prea mult strica si nu au limite dar ce a fost a fost , trecutul nu se mai poate schimba , tot ce se poate face este sa nu mai repetam aceleasi greseli in prezent , pentru un viitor mai bun

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s